Începem seria Vienna Women Voices cu un invitat special: Andreea Dincă, o româncă absolut remarcabilă care își dedică viața construirii de punți culturale între România și restul Europei. Este un privilegiu să o am alături în acest proiect, care își propune să aducă în prim-plan femei extraordinare, iar Andreea este cu siguranță una dintre ele. Cu o energie debordantă și o pasiune autentică pentru promovarea culturii românești, Andreea s-a impus în peisajul cultural vienez ca Director al Institutului Cultural Român și ca Președinte EUNIC Austria, contribuind astfel la o prezență dinamică și semnificativă a României în contextul european.
Ce îmi place la Andreea și de ce am ales-o ca primă invitată este capacitatea ei de a transforma obstacolele în oportunități, de a crea parteneriate valoroase și de a aduce un suflu nou în relațiile culturale internaționale. Prin experiența sa vastă în organizarea de festivaluri, evenimente și în colaborarea cu instituții culturale de prestigiu din întreaga lume, ea ne arată cât de mult contează să ai o viziune și să crezi cu tărie în misiunea ta. Este genul de lider pe care orice comunitate și l-ar dori: atentă, empatică și profund conectată cu valorile și tradițiile culturale pe care le reprezintă.
Lansarea Vienna Women Voices chiar de Ziua Națională a României este o modalitate minunată de a celebra româncele care fac diferența prin munca, pasiunea și spiritul lor. Fiecare poveste este o fereastră către o lume a visurilor împlinite, a curajului și a angajamentului de a transforma lumea în care trăim. Așa că te invit să descoperi, alături de mine, cum e să fii o femeie româncă remarcabilă în Viena prin ochii Andreei Dincă!)
Rodica Vică: Cum a început pasiunea ta pentru domeniul cultural și ce te-a motivat să îți construiești o carieră internațională în acest domeniu?
Andreea Dincă: Dacă stau bine să mă gândesc, cu pasiunea aceasta m-am născut. Mi-a plăcut dintotdeauna muzica, la grădiniță visam să mă fac cântăreață. M-au fascinat filmele și cărțile tot de mică, pentru că mi-au permis „să călătoresc” spre tărâmuri îndepărtate, care, înainte de Revoluție, păreau imposibil de vizitat.
Am crescut într-un mediu multicultural, acasă se vorbeau româna, germana și maghiara, fapt care mi-a deschis ochii către alte realități și mentalități.
Dezvoltarea mea profesională în România și în străinătate a fost treptată și s-a derulat natural, pentru că atât studiile cât și locurile de muncă pe care le-am avut au fost strâns legate de cultură.
Dacă la vremea respectivă ar fi existat studii interculturale, cu siguranță că aș fi ales această direcție, pentru că ador să descopăr lumea aceasta în care trăim, să cunosc culturi mai mult sau mai puțin îndepărtate, să înțeleg mentalități culturale, să învăț să practic toleranța față de ”celălalt” și să realizez cât de asemănători suntem insistând că suntem diferiți.
RV: Care este realizarea ta cea mai dragă – fie personală, fie profesională – și de ce?
AD: Nu aș știi cum să apreciez mai mult sau mai puțin orice am făcut până acum. Fiecare experiență a avut rolul propriu în dezvoltarea mea ca om. Și cred că cel mai important este să înveți din toate aceste experiențe, să te cunoști mai bine, să îți recunoști greșelile și să fii un om mai bun. Dar totuși aș menționa colaborarea mea de ani buni cu Festivalul Internațional de Film de la Berlin / Berlinale și preluarea mandatului de director la ICR Viena.
RV: Cum reușești să găsești un echilibru între cerințele vieții profesionale, pline de responsabilități, și timpul dedicat propriei vieți personale?
AD: Simplu: nu reușesc… Am fost întotdeauna focusată pe muncă. Cred că mai degrabă personalul se pliază pe profesional în cazul meu. Nu este cel mai sănătos mod de viață dar sunt și fazele din viață prin care treci și te adaptezi. Dar încerc, în măsura posibilităților, să îmi acord un spațiu personal, în care să mă detașez de agitația cotidiană. Din păcate acest spațiu este încă extrem de limitat.
RV: Ești un veritabil ambasador al culturii românești la Viena. Cum reușești să îți pui amprenta asupra comunității prin munca ta?
AD: Mă flatezi! Dar mă bucur că, după mai bine de doi ani aici la Viena, instituția pe care o reprezint se bucură de multe ecouri pozitive în spațiul austriac. Deseori explic la diferite conferințe ce înseamnă activitatea unui Institut Cultural Român în străinătate. Cea mai vizibilă parte constă în evenimentele organizate de noi, fie concerte, festivaluri, lecturi, expoziții sau conferințe. Dar acesta este doar primul contact cu cultura română. Pe baza acestor evenimente sensibilizăm publicul din Austria (austriac, internațional sau român) la elemente cheie din ceea ce înseamnă România astăzi: suntem o cultură puternică, un partener demn de încredere în proiecte internaționale, beneficiem de o moștenire culturală extrem de diversă și deosebit de semnificativă în context mondial și cel mai important – merităm să fim tratați de la egal la egal.
Dar în spatele organizării de evenimente stau câteva obiective strategice pentru țara și cultura noastră. Aici vorbim despre deschiderea accesului austriecilor către România dar și al românilor către Austria prin parteneriate bilaterale, care permit schimbul de experiență în ambele sensuri pe scena creativă. Deseori noi sprijinim partea incipientă a unor astfel de legături între cele două țări, urmând ca mai târziu inițiativele culturale să nu mai depindă de susținerea ICR și să poată funcționa independent de instituția noastră.
Multe dintre proiectele noastre nu sunt momentane, adică nu au loc o dată și am terminat cu ele. Există un follow-up la fiecare proiect, pentru că acolo unde s-a pus deja o cărămidă, este mai ușor să continui construcția și să clădești încredere.
Suntem un conector instituțional intercultural între România și Austria și acționăm ca un hub de cultură. Ni se cer recomandări de artiști, ni se solicită sprijinul pentru susținerea participărilor românești la evenimente de amploare din Austria și suntem un promotor al culturii române în acest spațiu.
Și făcând toate aceste lucruri atragem alături de noi și comunitatea românească din Austria, care înțelege că astfel le acordăm un spațiu dedicat atât lor, cât și publicului internațional, spațiu în care își regăsesc valorile dar se și conectează la o Românie modernă.
RV: Cum definești succesul și ce aspecte ale leadership-ului feminin consideri esențiale în munca ta?
AD: Succesul profesional pentru mine înseamnă să lucrez în ceea ce îmi place și să am satisfacția lucrului bine făcut. Din punctul meu de vedere aspectele cele mai importante sunt comunicarea eficientă și munca în echipă. Sigur că la toate acestea contribuie și aspectul empatiei, atât de important pentru noi, femeile, în orice domeniu am activa.
RV: Din perspectiva ta, ce înseamnă să fii femeie într-o poziție de conducere într-un context internațional? Ce sfaturi ai pentru femeile tinere care aspiră să urmeze o carieră similară?
AD: Să fii femeie într-o poziție de conducere implică să știi să te impui într-un mediu provocator și captivant în același timp, dar să îți păstrezi sensibilitatea feminină în ghidarea echipelor internaționale pentru a le putea oferi un mediu de lucru inclusiv cu un înalt grad de înțelegere interculturală. Este o importantă oportunitate pentru fiecare femeie de a face schimbări pozitive care să influențeze generații viitoare.
RV: Dacă ar fi să începi din nou, ce sfaturi ți-ai da ție însăți ca tânără profesionistă la început de drum?
AD: Răbdare… Să am mai multă răbdare. Să ascult mai mult. Și să îmi iau timpul de a înțelege că toate experiențele, bune sau rele, te învață ceva.
RV: Ce rol au mentorii în formarea unei cariere de succes în managementul cultural și cum pot tinerii, și nu numai, să găsească mentori valoroși?
AD: Sunt foarte importanți mentorii pentru că te ghidează în formarea profesională, îți deschid noi posibilități de a înțelege și prelucra situații noi și uneori chiar de a te frâna atunci când te hazardezi fără o bază reală într-o direcție mai puțin indicată. Mai ales în ziua de astăzi unde valul informațional este uriaș și nu ai timpul de a îl procesa, cred că este mai mult decât relevant, ca un mentor să îți dea posibilitatea și instrumentele de a filtra toate aceste informații și de a dobândi capacitatea de a discerne între semnificativ și irelevant.
Acum, de cele mai multe ori, succesul în cariera profesională depinde de capacitățile fiecărei persoane în parte și de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Dacă am avut mentori? Da, am avut și am. Dar cred că i-am identificat drept mentori mult timp după ce aceștia m-au influențat în alegerile mele profesionale. Mă uit cu admirație la oameni care și-au găsit drumul lor propriu și care știu să valorifice oportunitățile care apar în viață. Nu dețin o rețetă pentru găsirea unui mentor valoros. Însă dacă te afli la începutul dezvoltării profesionale, este bine să fii atent la persoanele cu experiență din jurul tău și să încerci să îți dezvolți o rețea profesională, pe care să te poți baza pentru un sfat, atunci când nu ești sigur cum să procedezi.
RV: Care sunt principalele provocări pe care le întâlnești în promovarea culturii române în afara granițelor? Cum reușești să le depășești?
AD: Primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost: stereotipuri. Și este poate ceva clasic, fiecare nație se lovește de ele în afara țării. În același timp, apreciez cum în ultimii ani acestea totuși s-au minimalizat, pentru că deja având posibilitatea de a călători în întreaga lume, lăsăm și multe impresii excelente. Cred că este important în depășirea provocărilor care apar în promovarea culturii române să ne actualizăm setul de instrumente cu care lucrăm. Trăim o mare parte din zi într-un mediu online și trebuie să avem capacitatea de a ne adapta tehnologic la ceea ce se întâmplă pe plan global și de a nu ne teme de aceste schimbări rapide, ci de a învăța cum le putem folosi în avantajul imaginii României.
RV: În final, ce mesaj ai dori să transmiți femeilor din comunitatea românească de pretutindeni? Ai un gând sau o idee de final care te-a ajutat să devii ceea ce ești astăzi și pe care ai dori să îl/o împărtășești cu cititorii Marea Dragoste?
AD: Există un sentiment cu care noi femeile ne întâlnim atunci când trăim departe de casă. Îmi permit să o citez pe poeta nigeriană Ijeoma Umebinyuo, care îl exprimă cel mai bine: „So, / here you are / too foreign for home / too foreign for here / never enough for both”. Așa că, doamnelor, vă urez multă putere și multă încredere de sine, în tot ceea ce faceți!
