Pe masura ce treier revistele din Romania, dibuiesc din ce in ce mai putine informatii vertebrate si din ce in ce mai multe panseuri sleite pe la cotorul publicatiilor. Gaga si truismele lui revin spectaculos in presa „glossy“ si am carcei pe suflet cand vad bunatate de hartie tipografica altoita cu flecustisme pentru care nu trebuie sa fii ziarist ca sa le debitezi, e suficient sa-ti placa „Tanar si nelinistit“ si sa ai tinere de minte.
Fluieras de os osteoporos
Revista Avantaje, de exemplu, breveteaza o noua viziune metafizica asupra (scuzati) nevoilor personale, dupa cum urmeaza: „S-ar putea sa vrei alt nas, dar sa nu ai nevoie de el“. Oarecum logic, pentru ca in ziua de azi, cand lentilele de contact au preluat puterea, singura utilitate a nasului s-a pierdut, nu-ti mai trebuie un sept imbracat cu zgarciuri ca sa-ti tina ochelarii. In fapt, redactorul (daca putem sa-l numim asa – si ne opintim din rasputeri, ca Greuceanu) doreste sa exprime aici o izbanda a chirurgiei plastice – adica tu vrei alta forma de nas, cand de fapt poti arata foarte bine si cu asta borca… cu asta pe care-l ai deja, daca ar fi suficient smacuit.
In schimb, pesemne sub genericul „femeia la volan“ sau ceva similar, Cosmopolitan ataca tantosa tropotul modei: „Volanele feminine tempereaza si indulcesc imprimeul tribal“. Deci, daca am inteles bine, volanele cu proprietati de algocalmin tempereaza modelele nervoase de pe panzetul coplesit. La urma urmei, un trib indulcit natural, cu volane, arata mai bine decat un trib indulcit cu aspartam.
Tot Cosmopolitan propovaduieste avertismente pe tonul pe care fanaticii religiosi racnesc prin aeroport ca, daca nu ne caim, vine sfarsitul lumii si ne face chisalita. Citesc in revista: „Atentie la oase! Cu cat iti acumulezi o masa osoasa mai mare de pe acum, cu atat vei fi mai ferita de osteoporoza la batranete“. O masa osoasa mare? In primul rand, noi am invatat din frageda varsta a doua ca marimea nu conteaza. In al doilea rand, masa osoasa mare au avut si dinozaurii, dar asta nu i-a impiedicat sa crape definitiv. Dar daca problema se reduce la acumularea unei mase osoase mari de pe acum, atunci presupun ca un beci indopat cu schelete ar preveni cu succes osteoporoza, chiar daca ar declansa, cu acelasi succes, dementa.
Erogene ostenite suflu seara-n lumanare…
Joy, revista oamenilor veseli, dupa cum insinueaza titlul vioi, o elogiaza pe cantareata Thalia intr-un mod care ar atrage ovatiile delirante ale filologilor: „Este al 11-lea (album, n.r.) din cariera ei bilingva“. Banuiam de mult, dar acum mi s-a confirmat oficial: Thalia nu are numai repertoriu bilingv, ci intreaga ei cariera e bilingva, adica a invatat matematica (multa, putina, acum nu ne mai tiganim pe opt ani de scoala-n sus si-n jos) si in engleza si in spaniola, fiindca a observat ca uneori ii este mai usor sa faca integrale intr-o limba de obarsie latina decat intr-una anglo-saxona. Apoi totul a venit de la sine, la fiecare concert a cantat un vers asa, un vers asa, pana cand planeta a inteles ca we are the world si ca let’s make it better.
Dar poate cea mai emotionanta capodopera din revista Joy este constatarea ca „sunt locuri despre care nu ai cum sa nu-ti dai seama ca sunt erogene, pentru ca, pur si simplu, sunt cele mai erogene“. Ineptul frazoi labarteaza pe trei etaje ceea ce putea fi sters de tot din articol, daca s-ar fi ocupat cineva la Joy cu supervizarea textelor. E ca si cum ai spune: sunt saratele despre care nu ai cum sa nu-ti dai seama ca sunt saratele, pentru ca, pur si simplu, sunt cele mai saratele. O alta modalitate prin care poti sa nu-ti dai seama ca un anume loc erogen este foarte erogen ar fi ca acel loc erogen sa fie asezat in vezica biliara, de exemplu. Dar pentru moment excludem varianta, ipotetic.
Alba-ca-Heroina si cei sapte redactori neinspirati
Revista Elle s-a plictisit vara asta de i-au pocnit incheieturile, ca atare a degenerat, pe alocuri, in delir epic. O parodie sau reconstructie sau maimutarire a basmului Alba-ca-Zapada ar avea loc oriunde, mai putin intr-o revista glossy pentru femei. Asta in cazul fericit, dar noi suntem nefericiti: am gasit asa ceva in revista lor. Un articol penibil, care se vrea amuzant, dar care seamana cu glumele frustrate ale umoristilor din suse.
Asa-zisele poante din textul minune n-ar convinge-o nici pe Rodica Popescu Bitanescu sa le zbiere-n public. Si, slava Domnului, Rodica iese pe scena cu orice text. Dar totul are o limita – mai putin imaginatia flasca (desi periculos de lata) a celor de la Elle – care, printre altele, demonstreaza, sufocati de propriul ris, cum ca Alba-ca-Zapada a fost rapita de sapte pitici traficanti de droguri, adica „zapada“, sanchi. Domnule Romica Tociu, cum va aranjeaza poanta asta pentru repertoriul toamna-iarna 2005? Treceti pe la casieria Elle pentru copyright cu TVA inclus.
Puteti sa-mi lasati cartea dumneavoastra de vizita de cupa D?
In redactia revistei Tabu, a intrat un virus in reteaua de computere. Acest virus nu i-ar da voie nimanui, nici macar unui lingvist academician, sa scrie „creeaza“ corect, cu un numar de „e“ divizibil cat de cat cu 2, daca nu chiar cu doi-de-e-si-atat. Am mai dat de forma „creaza“ in aceasta revista si am mai scris despre numita gingasie si nu s-au luat masuri. Poate si pentru ca traim intr-o lume cu curu-n sus, in care masurile se iau abia dupa ce se taie stofa (ouch, fara nici o aluzie la redactorita sefa cu pasiuni haute-couture si articole pret-a-porterre-a-terre). Citesc iar in Tabu, asadar, despre umorul care „creaza dependenta“. S-o creaza el, zau, ca eu nu mai cred.
Unicatele perloase din Unica nu s-au lasat cautate prea mult nici in runda asta. Cumva contaminata de Tabu (sau invers, ele stiu mai bine), Unica se roaga de noi: „Foloseste acest gel noapte“ (sic!). Gelul zi si gelul-crapa-de-ziua, in numarul viitor. Mai incolo, gasesc alta busculada morfologica: „muschii bratelor, spatel (sic!) si cei trei muschi ai pieptului“. Apoi, inainte de a-mi reveni din dureri: „Sanii sunt un simbolul (sic!) al feminitatii (pentru unele femei reprezinta chiar cartea lor de vizita)“. Acum pricep, foc si para de draci, de ce uneori iubitul meu isi ia in brate teancul de carti de vizita primite de la firme si se uita la ele pana ameteste – uite ca n-am observat daca dispare in baie cu ele… Ca acum, daca am aflat ca printre cartoanele alea pot fi si tate, vad lucrurile cu totul altfel.
In sensul ca toti barbatii care voiau cu doua acum vor cu doua
Tocmai incepusem sa-mi torc uimirea ca, de data asta, FHM nu-mi trezea nici o consternare si nici un drac. Dar, cand sa trag preagrabita concluzie, iata-i elucubrand: „Daca la inceputurile tineretii credea ca toate florile sunt curate, acum si-a dat seama ca unele pot fi murdare in senz pozitiv. Exact cum se intampla cu sexul“. Acum, nu ma mai intereseaza altceva decat sa stiu cum se manifesta murdaria in sens pozitiv.
Daca sensul pozitiv e tot una cu sensul acelor de ceasornic, atunci sunt de acord ca e pozitiv, in sensul de bun, pentru ca am remarcat in parcul de distractii ca, atunci cand ma dau in calusei in sensul invers acelor de ceasornic, ametesc mult mai rau ca atunci cand ma dau in sensul acelor. Asta una. Alta chestiune ar fi ca murdaria pozitiva are nevoie de penicilina, stiu de la un tip care avea o iubita cu caracter murdar, lucru absolut pozitiv, ca si testul ei de sifilis si reteta lui de antibiotic. Dar sa nu imbrancim lucrurile asa departe, cei de la FHM vorbeau despre panselute, totusi.
O alta teorema FHM-ista: „Daca pana acum una dintre cele mai comune fantezii ale barbatilor era sa faca sex cu doua femei, dupa aceasta sedinta foto, afirmatia de mai sus va suferi o mica modificare, in sensul ca toti barbatii vor visa numai la asta“. In primul rand, va rog sa-mi explicati si mie ce-a vrut sa spuna, iar in al doilea rand am sa va spun sincer ce (nu) am inteles eu: daca pana acum toti barbatii voiau sex cu doua femei, de-acum toti barbatii vor sex cu doua femei. Un fel de: „Era prost, in schimb era idiot“. Un nonsens cu atat mai enervant cu cat e despre sex, unde credeam ca totul are un sens. Chiar si perversiunile. E drept, perversiunile stilistico-lexicale nu sunt la fel de excitante, dupa cum constat. Mai ales cele ortografice: „Dar ce conteaza? Privitii (sic!) un pic ochii“, mai scrie FHM. Adevarul e ca nu e bine sa avem prejudecati, acum nu mai suntem pe vremea bunicii, cand nu scriam decat cu cratima, ca altfel luam o scatoalca. Vremurile au evoluat, acum nu se mai poarta sa-l desparti pe „i“ de „i“. Arata ca dracu.
O peltea despre un fotomodel, Andreea, a declansat un incident la noi, in Toronto. Prietena mea a citit articolul din FHM si a adormit instantaneu pe la randul al doilea. A doua zi, i-a dat usa de perete psihiatrului care o trata pe bani grei de „sleeping disorder“ si a anuntat ca-l da in judecata pentru ca a jumulit-o de bani si n-a vindecat-o, in timp ce FHM Romania a facut-o bine cu trei propozitii. Iata ca plicticosenia unui articol despre o fata care „am dedus ca e model si mai ceva“ (sic!), dupa cum scrie in FHM, a redat speranta unei biete femei care nu mai punea geana pe geana de opt ani, decat cu o cinzeaca de vodca in care dizolva sase calmante.
