Fericirea este un deziderat atat de greu de atins, incat acceptam, multi dintre noi, alternative la modelele sociale clasice. Unii traiesc in concubinaj, altii probeaza relatii dupa relatii sau se refugiaza in grupuri de prieteni, cautand un paliativ pentru neimplinirea care ii urmareste. Adriana Bahmuteanu a probat ambele forme de convietuire, cu acelasi barbat. Adriana si Silviu Progoana s-au casatorit, au divortat, s-au casatorit, iar au divortat…
In primul rand, eu si Silviu ne iubim foarte tare, am fost sacul si peticul, ne-am iubit din prima zi cand ne-am vazut, dar tot din prima zi ne-am si ciondanit. In afara de faptul ca suntem doua pietre tari, noi am avut foarte multe certuri si discutii din cauza banilor. Am analizat toata povestea noastra si mi-am dat seama ca oricat m-ar fi iubit Silviu de mult si oricat l-as fi iubit si eu pe el, in mod sigur au existat niste frustrati in jurul lui, la inceput, care au avut influenta cand i-au spus ca eu l-am luat pentru bani. Toti au zis “asta de aia s-a combinat cu Prigoana, a vrut s-o puna”. Poate a fost o reactie normala a celor din jur, sa ma considere o bandita, o femeie pusa pe capatuiala. Iar pe mine m-au intrebat multi idioti “ce-ai gasit la schiopul asta, are bani sau ce? Cum poti sa iubesti un schiop?”. Noi n-am avut niciodata lucruri materiale de impartit, eu n-am ramas cu avere in urma divorturilor si nici in momentul de fata habar nu am cati bani are Prigoana. Nu am viata de miliardara sau de nevasta de miliardar, si nici el. Traim foarte frumos, foarte decent, e adevarat ca avem o casa mare si traim peste medie, dar nu facem excese. Eu sunt zgarcita, banii se castiga greu in tara asta!
Poate ca daca Prigoana avea vreo pizzerie si nu era miliardarul lu’ peste, am fi avut o casatorie, un copil si cam atat. Nu cred c-ar fi fost atatea despartiti si impacari. El nu mi-a reprosat niciodata ca as fi cu el pentru bani, dar inevitabil, auzind asta in stanga si-n dreapta, il influenta si se lua de mine, i se nazarea din alte motive, mai ales ca este foarte gelos. Ne-am impacat si ultima oara pentru ca de fiecare data cand ne vedeam, ne dadeam seama ca nu putem trai unul fara altul. Ne vedeam, dupa cate o cearta, la tribunal. {i ne impacam, evident, in tribunal! La noi au fost orgolii la mijloc, neincrederea, diferenta de statut social… eu eram, pana la urma, o ziarista parlita, iar Prigoana, un mare mahar. Nimeni n-a crezut ca eu il iubesc sincer. Dar ma bucur ca am reusit sa demonstrez contrariul, mi-am facut o afacere pe picioarele mele, am doua joburi bine platite pe care nu mi le-a aranjat Prigoana. E adevarat ca el contribuie mai mult decat mine la cheltuielile casei, dar asta se intampla in tot felul de familii.
Faptul ca ne-am tot certat se datoreaza si deceptiilor pe care amandoi le-am avut inainte sa ne intalnim. Prima lui nevasta a murit, cu a doua nu s-a mai inteles. Era marcat, la fel ca si mine, care am avut o casnicie nefericita inainte, si atunci evident ca am pornit amandoi cu niste dubii.
Am divortat acum doi ani si apoi ne-a fost frica sa mai facem acte, pentru ca noi suntem nebuni si temperamentali si cand ne razbunam, ne razbunam la tribunal. Fara acte n-as putea sa spun ca mi-e mai bine, insa. Relatia este altfel privita de cunostintele noastre sau de cei care ne stiu numai pe dinafara, cei care spun “a, ei nu sunt casatoriti, sunt doar concubini”. Eu nu mai sunt o doamna! Inainte, cand eram maritata, eram o doamna, acum nu mai sunt, e ciudat…Chiar daca m-as transforma peste noapte in Lady Diana, tot n-as fi o doamna, pentru ca nu sunt maritata, nu am un statut social care in anumite cercuri conteaza foarte mult! Mi s-a spus in fata de multe ori asta. Auzim des “imi pare rau, dansa nu este sotia ta, deci nu putem discuta despre voi ca despre o familie”. Sau “dansul nu este sotul tau, deci tu esti o persoana fara obligatii”. Zilele trecute m-am lovit de un individ care m-a jignit foarte tare, mi-a zis ca eu nu sunt nevasta lui Prigoana, in conditiile in care Prigoana ma numeste “nevasta” lui peste tot. Dar uite ca se gasesc nenorociti care-mi spun “tu nici macar nu esti nevasta lui Prigoana!”. Culmea e ca imi reprosa asta un barbat care e insurat si are o relatie ingrozitoare cu sotia lui. Sincer, mai bine ca mine, fara acte, dar macar am o familie la locul ei acum.
Am vrut sa facem acte din nou, dar ne-am gandit ca Silviu vrea sa candideze si va spune toata lumea ca e o facatura, ca sa vada electoratul ca Prigoana, vezi, Doamne, s-a potolit. O sa asteptam sa treaca alegerile si o sa facem actul la primarie. Puteam sa facem un eveniment monden sau sa anuntam ca ne-am casatorit pe la nu stiu ce Ambasada din strainatate, dar nu ar fi fost credibila chestia asta si n-ar fi fost fair-play fata de electorat.
Daca ne casatorim, o facem pentru copii, oricum mai vrem unul. Pentru ca va fi foarte greu sa le explicam copiilor nostri. “Mama si tata au fost casatoriti, dar cand te-au facut pe tine erau divortati si acum… sunt concubini!”, cam asa ar suna. Acum e mic, dar cand va creste va fi greu sa-i spunem ca pe mama o cheama Bahmuteanu si pe tata Prigoana, din cauza ca noi nu suntem ca alte familii, cu certificat de casatorie. Silviu e constient de asta, dar mai asteptam, sa treaca alegerile.
Acum avem cea mai lunga perioada de cand stam impreuna, inainte ne certam o data la trei-patru luni. Ne-am format ca si cuplu. Cand stai in casa cu cineva mai putin timp poate e mai bine, e pasiunea mai mare, faci sex mai fierbinte, dar cand stai mai mult, incepi sa te “legi” mai bine ca pereche. {i Mihaita ne-a maturizat pe amandoi, pentru ca in toata relatia asta, pana sa raman gravida, noi ne-am purtat ca doi pusti tampiti, ca doi adolescenti cretini! Nu-mi dau seama daca am mai fi fost acum impreuna daca nu ar fi existat copilul, dar cred ca da, pana la urma, pentru ca asta ne doream, de fapt. Sa facem copii, sa avem o familie. Si ne e bine acum. Inclusiv in pat, eu si Silviu am avut mereu o viata sexuala de exceptie, iar asta e extrem de important! Nu demult, mi s-a facut o propunere foarte directa, mai exact, mi-a spus un tip: “ce naiba faci cu Prigoana, tu chiar te culci cu el? Hai la mine, ca ti-o trag eu!”. I-am zis “nu, merci, am acasa de nu pot sa fac fata!”. Iar pasiunea asta a noastra in pat n-are a face cu actele.
(octombrie 2008)
