Andrei Tudor – Muzica m-a invatat sa iubesc femeia

de

Mai presus de toata educatia primita de la parinti, adevarul este ca muzica m-a invatat sa iubesc femeia. Am inceput sa deslusesc femeia de mic, prin ochii, mintea si sufletul muzicii clasice. Este pentru prima data cand vorbesc despre ceva ce am simtit dintotdeauna. Este pentru prima data cand vorbesc despre femeie asa cum o vad, cum o simt, cum o imaginez, cum o adulmec prin acorduri, armonii si cadente, prin confesiunile componistice ale celor care au iubit femeia in toate nuantele lumii.

Femeia Chopin este romantica si, uneori, bolnavicios de sensibila. Cu toate ca pare extrem de naturala, este surprinzator de dificila. Pretinde atentie, delicatete, romantism, dar ofera in schimb totul. Este femeia-atingere, femeia-nuante, si ii spun asa pentru ca am senzatia ca are foarte multe nuante ale acelorasi culori: galben, bej, ocru. Cateodata, cand are chef de joaca, isi prinde in par flori de liliac si da vina pe primavara! Ei, cum sa n-o iubesti!?

Daca simt nevoia unei analize de situatie data, nu voi rata un dialog cu Femeia Debussy. Dialog este un fel de a spune, caci monoloagele ei, desi bazate pe o logica de necombatut, sunt cateodata interminabile. Este intelectuala prin excelenta, analitica si rece. Si nici nu simti ca ai vrea altceva de la ea. Independenta, prin vointa, si singura, prin dorinta, Femeia Debussy e o fiinta asexuata. Nu pare sa aiba dorinte carnale, ci mai degraba dorinte intelectuale si este fericita cu ceea ce este.

Femeia Rahmaninov este viscerala si vulcanica. Recunosc ca este singura pentru care simt o atractie foarte greu de controlat, insa imprevizibilitatea ei imi creeaza disconfort. Iubirea ei atinge cel mai inalt nivel si nu negociaza nimic. Patima nestapanita, iubirea pana la limita nebuniei si crizele de gelozie febrila ma fascineaza, dar ma sperie, in egala masura.

Pentru a intelege Femeia Wagner iti trebuie o anumita stare. Daca te duci nepregatit la intalnirea cu ea, risti sa ratezi momentul. Se va inchide in sine si nu vei mai putea razbate pana la sufletul ei niciodata. O vei cataloga ca fiind frustrata, neinteleasa, pierduta intr-o singuratate morbida, intr-o lume total nepotrivita sistemului ei de gandire. Si te vei insela.

Nu-mi pot imagina un week-end nebun fara Femeia Mozart. Cu parul ametit de vant, cu tenul alb, nealterat de fard, de o frumusete aparte, Femeia Mozart este femeia-copil care, la un moment dat, mocneste, in gramaje diferite, in toate femeile lumii. Din cand in cand, ochii ii demasca sclipiri erotice, iar in gesturi se intrevad tente de sexualitate. Dar le ascunde repejor, facandu-te sa te rusinezi de obraznicia propriului gand. Pe Femeia-Mozart o simt ca fiind purtatoarea unui mesaj divin, tradus intr-o lume materiala. Foarte putini cunosc alfabetul ei. Nici eu nu i-am invatat toate literele.

Nu am foarte multe in comun cu Femeia Liszt. O gasesc demonstrativa, cu dorinte de parvenire, in cautare de fast si anturaj aristocratic. Se lasa impresionata de cuvinte frumos orchestrate si, de multe ori, mi-a lasat impresia ca este incercata de un snobism cronic.

Numai si cand gandesc cuvantul „sotie“, imi vine in minte, instantaneu, Femeia Brahms. Echilibrata, planificata, chizbuita in toate, Femeia Brahms se incadreaza perfect in tiparul sotiei perfecte. E o femeie de casa, un pic rubensiana, dar extrem de bine proportionata.

Romantica, atat cat sa-mi faca placere, copilaroasa, atat cat sa-i sada bine, insinuanta, atat cat sa-mi mentina mintea treaza. Conservatoare si calda, este mereu acolo unde ma astept sa fie. Este singura de la care astept sa nu ma raneasca niciodata.

Femeia Mea nu este alta decat Femeia-Muzica! Cea care are cate un pic din toata muzica lumii.

  • Credit: unknown

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *