„Pledoarie pentru mami și tati” marchează debutul editorial al Mirelei Retegan – cunoscută până acum mai mult ca doamna de la Gașca Zurli, Tanti Prezentatoarea, mămica Mayei, Antrenoarea Părinților, inventatoarea jocurilor de jucat în trafic… Prilej minunat ca să vorbim despre câteva dintre lucrurile care contează cu adevărat în viața, în sufletul și în aspirațiile oricărui părinte bun.
Alice Năstase Buciuta: Ai avut, deja, atâtea realizări pe toate planurile, totuși, te-am văzut extrem de emoționată și de uimită de succesul cărții tale abia lansate…
Mirela Retegan: Dacă tu nu m-ai fi încurajat să scriu în revista Tango-Marea Dragoste, eu nu aș fi știut niciodată că știu să scriu. Din momentul în care cartea a ajuns în casele oamenilor și eu primesc feedback-urile pe care le primesc, eu continui să mă minunez de efectul pe care îl are asupra lor și în continuare mă surprinde fiecare mesaj care vine, pentru că, din punctul meu de vedere, textele din carte sunt doar niște mărturisiri sincere ale experienței mele. Tu știi că așa stau lucrurile, multe dintre ele le-am trăit sub ochii tăi, știi că nu sunt ficțiune. De aceea mi se pare copleșitor faptul că oamenii se regăsesc în poveștile mele, în întâmplările mele. Primesc mesaje de genul „datorită cărții tale îmi apreciez mai mult soțul, mă uit la el cu alți ochi” sau „am cumpărat cartea ta și pentru fostul meu soț și aș vrea să o citească actuala lui parteneră și să își dorească să rămână neutră cum e Elveția, așa cum ai scris tu într-unul dintre articole” sau „am cumpărat cartea ta și vreau să i-o trimit fostei mele soții ca să nu mă mai țină departe de copiii noștri”. „Îți mulțumesc, am citit cartea ta și ne-am așezat la masa din bucătărie înainte de a ne duce în fața judecătorului”. Mi se pare foarte mult și foarte frumos că a fost înțeles mesajul exact așa cum eu l-am transmis în carte. Emoția mea de acolo vine. Nu mă așteptam ca atât de mulți oameni să înțeleagă, de fapt, ceea ce eu vreau să spun.
Nu te așteptai de fapt să fie atât de mulți oameni care au toate problemele unei mame singure cu copii, despărțite, care a trecut prin toate lucrurile astea?
MIRELA RETEGAN: Da, pentru că ai senzația că ceea ce ți se întâmplă ție ți se întâmplă numai ție. Stând în bula ta, ai senzația că în universul tău începe și se termină lumea. De fapt așa și e. Lumea începe și se termină acolo, în universul meu. Dar faptul că atât de mulți oameni gândesc și rezonează ca mine în această situație m-a surprins foarte tare.
Ție cât ți-a luat să ajungi la înțelepciunea de a mărturisi lucrurile astea, de a le așeza în cuvânt? Cât te-ai lovit când ai căzut ca să poți să îți găsești puterea de a ajunge aici?
MIRELA RETEGAN: Cred că momentul care a declanșat totul a fost cel în care am simțit nevoia de a trăi conștient. Înainte de a scrie, eu am început să trăiesc conștient, am început să devin atentă la toate lucrurile din jurul meu și la toate întâmplările din viața mea. Moartea tatălui meu a fost momentul în care s-a declanșat nevoia de a trăi conștient fiecare zi. A fost pentru prima oară în viața mea când am înțeles că moartea e singurul lucru ireversibil. În rest, orice greșeală, orice întâmplare din viața noastră poate fi reparată. Asta a declanșat în mine dorința de a face ordine în viața mea, în relațiile pe care eu le am cu ceilalți oameni, de la mine, la tatăl copilului meu. Am făcut pace cu mine, m-am împrietenit cu mine, am început să mă iubesc pe mine și, din acel moment, mi-am dorit să fac pace cu toată lumea din jurul meu.
Dacă am accepta că întâlnirea cu celălalt este un cadou pe care destinul ni l-a dat și sunt atât de puțini oameni care primesc aceste cadouri cu adevărat, noi n-am mai ajunge în situații conflictuale.
Pe cont propriu ai reușit asta sau și tu ai cerut ajutor?
MIRELA RETEGAN: A fost absolut pe cont propriu. A existat un moment în viața mea în care am realizat că fiecare zi este un dar și că astăzi poate să fie ultima ta zi. Singurul meu scop în fiecare zi era să las ordine în urma mea, să nu fac nimic urât, nimic rău, să nu fac nimic ce ar putea să rămână pe conștiința mea și să nu mai am timp să repar. Poate acesta a fost primul pas. Toate aceste lucruri le-am avut dintotdeauna în mine, dar nu am știut cum să le gestionez.
“
As dori sa cumpar si eu cartea imi puteti da amanunte unde o gasesc?
Multumesc