fbpx

Cinci elemente obligatorii pentru a pretinde ca esti artist – de Dana Dorian

de

A fi artist, ca strategie de marketing, presupune o combinatie reusita intre accesoriile care tin de imagine si repertoriul abordat. A fi artist, ca pregatire profesionala, inseamna un perpetuu studiu, o cautare continua si-un castel de perseverenta cladit pe fundatia talentului. Daca “vedeta” a mai retinut cate ceva din educatia primita de acasa si a deschis si alte carti in viata in afara celor de colorat, atunci incepe sa se contureze imaginea a ceea ce se numeste artist. Daca unul din aceste elemente lipseste, atunci rezultatul de alterat. E ca atunci cand, dorind sa-ti cumperi gresie, rasfoiesti inainte zeci de pliante si iei magazinele la rand, pentru ca, in final, sa alegi ceea ce te reprezinta. Daca insa gresia se potriveste ca nuca-n perete cu faianta, parchetul si culoarea peretilor, atunci ai o problema. Ei, majoritatea artistilor nostri, arata, canta si se comporta ca o casa kitch, iar repertoriul ales de ei e pe post de carpeta cu “Rapirea din Serai”.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1) Vestimentatia

La Mamaia, prostul gust, sau neinspiratia, si-au facut de cap. Soliste grasute, sugrumate in blugi mulati, cu talie joasa, fete cu carlionti meniti sa lase cu gura cascata mesenii de la nuntile cu lautari, femei in toata firea imbracate de parca n-ar fi implinit varsta potrivita pentru scoaterea buletinului de identitate, adolescente machiate si aranjate cu patima domnisoarelor de peste 50 de ani, toate acestea le-am vazut, cu ochii nostri, intr-un festin de penibil.

De ceva timp incoace, de cand artistele au invatat sa-si faca abonamente la revistele de moda, se poarta stilul sorcova. Adica, un soi de alegere in pasi. Exemplu: la pagina 12 e o sapca ciclamen minunata, cu doua strasuri mici pe bor. De la pagina 18, alegem o pereche de blugi rupti, bleu, cu trei fermoare verzi. Langa blugii alesi, ne facem pe comanda topul gasit la pagina 31, de culoarea florii soarelui neculeasa, din combinatii de dantela si voal. In picioare, ne punem cizmulete alea exceptionale verzi, pe care le-am ochit la pagina 45. Ba chiar se potrivesc cu sapca, pentru ca au doua dungi ciclamen pe tocurile de 10 centrimetri. Poseta este de la sine inteles ca va trebui sa se asorteze cu topul, sau cu bratara, sau cu fardul violent de pe pleoape. Nu e de mirare ca, observand ghiveciul asta vestimentar, ne trezim cu horoscopul schimbat. Cum sa nu ti se strapezeasca dintii si sa nu ti se abureasca ochelarii, vazand ditai sapca de culoare stridenta, care acopera atat chipul artistei, cat si tot ecranul televizorului?  Sunt atat de flagrante erorile de judecata, incat ne-am intreba care e rolul stilistilor. Cum care?, ne raspundem pe data. Acela de a pune pe artist, ca pe un pom de iarna, tot ceea ce este in voga, netinand cont daca hantele si accesoriile “rimeaza” cu silueta, personalitatea, varsta si stilul muzical abordat de individul de care se ocupa. Nu conteaza ca pe un chilot tanga, roz, cu betelia plina de pietre Svarovsky dai 10 milioane de lei. Daca mini izmana, scoasa la vedere, peste pantalon, “da bine la camera”, investitia a meritat. Si care e avantajul posesiunii unei perechi de sani obraznici, cremuiti si bronzati pe bani grei, la solar, daca nu-i arati natiunii, prin decoltee largi, pana la glezne? Verbul “a soca” este singurul care conteaza, singurul care iti asigura succesul dorit.

2) Atitudinea

Atitudinea este la fel de importanta. Este acel obiect de decor care iti “coloreaza” sufrageria. Fitele artistilor sunt celebri pescari cu stiuca zbatandu-se in undita, ochelarii de soare, fumurii de-a binele, sunt mileuri ingalbenite de timp, iar rasul strident si gesturile ample, ambele menite pentru a fi clar observate o data cu proprietarul lor, sunt tablourile cu pisici, felii de pepene, mare inspumata sau gongolieri romantici. Fiind martorul acestor recitaluri de ipocrizie, nici nu te mai poti enerva. Nu traiesti decat un sentiment profund de compasiune, stiind ca exact maine, vedeta va privi de jos in sus, la altcineva care ii va lua locul pe val, prin aceleasi metode. Si te podideste mila de el, de urmatorul, de generatii intregi de absolventi la cursurile de vedetism de cartier. Bunul simt si modestia, educatia si morala sunt considerate balast. “Cu bunul simt, mori de foame”, umbla o vorba printre toti cei care stiu ca un cot ascutit si-un ton ridicat fac mai mult decat cei 7 ani de-acasa. Asa sa fie?

3) Repertoriul

Repertoriul este victima a 90% dintre asa-zisii artisti. Are foarte mare importanta ce stil anume ti se potriveste, dar numai in contextul in care ai habar de ceea ce iti pune in valoare personalitatea si talentul. Vorbe mari! Ce personalitate muzicala poate avea o copila care, luata de pe strada si bagata intr-un studio, se trezeste vedeta, dand autografe pe folografii cu chipul ei “remaiat” pe computer? Cum putem vorbi de talent daca acesta nu este un criteriu de selectie al viitorilor artisti? Nimeni nu are timp sa scoleasca pe nimeni. Decat sa investesti bani, aiurea, pe cursuri de canto si de miscare scenica, mai bine traversezi strada si gasesti alte fatuci, gata sa scoate albume si sa dea interviuri. Asa ca repertoriul, de care nu se mai ocupa nimeni decat in masura in care se pot scoate bani, de pe urma lui, cu viteza luminii, n-are nici o relevanta. Si in contextul asta, de ce ne mai surprinde ca artista X, in varsta de 15 ani, canta despre iubirile ei pierdute si cei cinci copii pe care ii are acasa si artistul Y, care arata ca ceasul rau, ornat cu fesele goale ale figurantelor platite cu ora, isi invarte ghiulul pe degetul mic si canta despre cat este el de fante? Sa canti piese care ti se potrivesc presupune, inainte de toate, sa stii cine esti. Si sa glasuiesti despre ceea ce esti. Or, in atare conditii, subiectul este absolut inutil de abordat.

4) Coeficientul de inteligenta

Nu se asteapta nimeni ca un artist, ajuns in fata unui microfon, la interviu, sa descopere lumea si sa inventeze filosofii de viata. Nu vrea nimeni sa ii auda pe sezonieri, cantatori de piese de doi lei, perorand despre conditiile de viata ale Balenei Albastre sau despre fusiunea la rece. Insa este de-a dreptul jenant sa nu fii in stare sa legi doua cuvinte, motivandu-ti afazia sau prostia prin aparitia emotiilor nimicitoare. “Nu mai stiu ce sa spun”, zic, pe rand, diseuzele si masculii muzicii. “Am foarte mari emotii”. Si poc!, poc!, auzi cum cad neuronii pe pantofii de firma. “Muzica care” o canta artistii si “repercursiunile astea care este”, e naspa rau! Si cum sa nu facem brobonele de sudoare pe sira spinarii, de ras, si cum sa ii tratezi cu respect pe cei care doar il pretind fara sa depuna nici un gram de efort pentru dobandirea lui? 

5) Pregatirea profesionala

Declara Sandel Balan, in urma cu ceva timp, cu mandria descoperirii oului lui Columb, ca fiica sa, Andreea Balan, “stie si note”. Ei bine, citirea unei partituri sau intelegerea, din punct de vedere tehnic, a ceea ce scoti pe gura intra in obligatiile celui care vrea sa se numeasca artist, ci nu in categoria “hobby”-uri. Sunt necesare studiile de canto si eventual asumarea lectiilor in meseria de cantaret? Da, in contextul in care chirurgul invata de-i sar capacele inainte sa puna mana pe bisturiu, soferul profesionist invata sa conduca, iar taranul stie tot despre porumb si sfecla pe care le cultiva. Exista si cazuri celebre in care artistul, dotat cu un har exceptional, gusta din succes fara sa fie catusi de putin “studiat”. Dar aceia sunt geniile, oameni cu destin, cu har iesit din comun, exceptii rarisime. Sa fie muzica romaneasca plina de genii si sa nu ne prindem?

Inca se mai negociaza procentele intre importanta talentului si cea a studiului. Dar ce te faci daca talentul e dramuit, livrat la nastere in cantitati infime, iar studiul are, pentru multi, aspect de Baba Cloanta? Ei, atunci lucrurile sunt extrem de simple: ne facem direct vedete!

Cteste si http://www.revistatango.ro/monica_anghel_alex_velea_randi_si_dana_dorian_consilieri_la_vocea_romaniei-2305.html

 

 

 

 

 

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Life

Comentarii

  • Domnule Marin etc ma scuzati ca va intrerup din frumosul discurs. Dana Dorian este ca este unica . Asta o face sa se diferentieze de gloata..adica de dvs si restul muritorilor. Este o femeie minunata, cu un suflet mare, cu un TALENT mare. Nu a ales sa cante, ei si? N am inteles. Unde avem problema? E critic pt ca isi permite, are o voce minunata, un auz perfect, un talent. As mai scrie dar mi-e teama ca va obosesc cu detalii care nu v-ar interesa. O noapte buna …

    ixulescu georgeta octombrie 4, 2012 1:19 am Răspunde
  • Domnule Lupu, va multumesc ca imi raspundeti pe ton atat de politicos. Am prins teama de limbajul prea agresiv. Nu stiu ce sectie a absolvit Dana Dorian la Conservator, dar va garantez ca a absolvit facultatea la stat, in Bucuresti. Nu stiu nici ce nume poarta in buletin, si nici nu conteaza. Eu am auzit-o cantand si mi s-a parut grozava, orice as putea spune ca mi-a parut, dar in niciun caz ratata. De asemenea, marturisesc ca, de-a lungul timpului, am invidiat-o pentru cateva interviuri. Interviul este genul meu de suflet, iar ei ii reuseste exceptional. Altceva nu stiu despre ea, dar mie mi s-a parut suficient ca sa-i iau apararea. Sa stiti ca, oricum, iau apararea tuturor celor care imi sunt alaturi, nu sunt genul care se dezice de partenerii sai din prezent sau trecut. Multi s-au dezis de mine, dar pe mine nu cred ca m-ati auzit vorbindu-i de rau pe cei care m-au ajutat candva. Iar Dana chiar m-a ajutat, a scris pentru mine fara bani, cand imi era greu sa rezist pe piata, doar din dorinta de a ma sprijini. Faptul ca in prezent este partenera Loredanei intr-o emisiune cu atat de mare audienta, langa cei mai recunoscuti muzicieni ai tarii, cred ca spune multe. Va imbratisez si va multumesc pentru respect si pentru ca cititi textele de pe Marea Dragoste.

    Alice Nastase Buciuta noiembrie 8, 2011 8:42 pm Răspunde
  • Dana, este obiectiv articolul, dar ai deficiente de lexic, gen "fusiune la rece". Mare atentie: cand educatia are premise gresite si se prinde ca atare, intentia e fraudata!

    Antisexul noiembrie 7, 2011 3:51 pm Răspunde
  • Stimata Doamna Alice Nastase Buciuta,
    Trebuie sa va marturisesc inca de la inceput ca e o onoare pentru mine sa-mi raspundeti tocmai dumneavoastra. Nu sunt tocmai ce s-ar numi un admirator, dar va citesc cu bucurie de cate ori am ocazia. Am trai poate intr-o lume mai dreapta daca si cea pe care o aparati mai sus v-ar respecta macar o jumatate din cat va respect eu, ca sa merite efortul pe care il depuneti ca protector.
    M-ati certat pentru ca nu-mi dau numele real. Nici in buletinul ei nu scrie Dorian, asa ca imi voi pastra cu ingaduinta dumneavoastra pseudonimul. De ce sa aiba doar artistii acest drept, lasati si spectatorii care asista la circul imposturii sa-si aleaga masca.
    Ati folosit impropriu termenul de “doamna” in cazul ei. Probabil e o scapare, din ce am citit pana acum nu va lipseste indemanarea de a aseza frumos cuvinte. Cand ati spus Conservator, ati avut in minte U.N.M.B.? Despre ce sectie vorbim?
    “Experienta recunoscuta de atatia ani”. Ratata muzical inca din stadiul de tanara speranta, “doamna” s-a facut critic, sa-si mai ostoiasca din necaz si sa le arate ea lor. Pe critic nu-l critica nimeni. Apoi s-a uns profesor, uite-asa, sa mai indrazneasca cineva sa-i conteste acum autoritatea. (Sa nu mai vorbim de alte beneficii ale scolii de canto, adevarata pepiniera de pustani.)
    “Incorect si defaimator”. Incorect, nu. Defaimator, da, faima construita pe impostura (si mai putin pe impostatie) merita demolata. Ma tem insa ca e un demers donquijotesc, “doamna” a reusit sa pacaleasca o gramada de lume. Pana si pe dumneavoastra.
    Cu respect,
    M.P.L.
    P.S. Daca v-as fi fost prietena, v-as fi zis simplu: Hai mai, Alice, ca scrie prost, da-o-ncolo de intriganta. Pentru ca nu va sunt, ma iertati ca m-am lungit atat.

    Marin Petrache Lupu noiembrie 7, 2011 9:06 am Răspunde
  • Domnule care nu va dati numele real, comentariul anterior v-a fost sters, pentru ca era incorect si defaimator. Doamna profesoara Dana Dorian este, in afara faptului ca are o experienta recunoscuta de atatia ani, absolventa de Conservator. Ce alte studii ar trebui sa aiba pentru a o considera calificata sa predea muzica? Va rog, daca aveti dovezi ca ma insel, publicati-le. Dar dati-va numele real, anonimii rautaciosi si neinformati chiar n-au ce cauta pe site-ul Marea Dragoste. Mesajele care contin prea putin adevar nu sunt pe gustul nostru. Si atunci le stergem.

    Alice Nastase Buciuta noiembrie 6, 2011 5:47 pm Răspunde
  • De ce ati sters comentariul anterior? Nu continea nici injurii, nici limbaj licentios, nu era nici instigare la incalcarea legii, violenta sau ura.
    Scria doar atat: un articol cu la fel de multa substanta pe cata cultura si studii are autoarea. O dizeuza de locanda da lectii de "bun simt, modestie, educatie si morala". Halucinante vremuri.
    Daca stergeti si acest comentariu, precizati va rog ca mesajele care contin prea mult adevar nu sunt pe gustul revistei Tango.

    Marin Petrache Lupu noiembrie 6, 2011 10:01 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.