fbpx

Dan Teodorescu: Sunt fascinat de faptul ca Irina ma suporta

de

Imun la trendurile muzicale comerciale si convins ca a doua sa nunta a fost si ultima, Dan Teodorescu, solistul trupei Taxi, refuza, in continuare, sa ia viata prea in serios. Are lentile speciale, prin care vede si dincolo de peretii opaci. Casatorit actualmente cu actrita Irina Chiosa, mai tanara cu 16 ani decat el, artistul considera ca, la cei 44 de ani ai sai, a depasit deja criza existentiala tipica, din mijlocul vietii. Sau, cel putin, a invatat s-o ia drept scuza pentru multe ganduri complicate. In rest, ne paste ceva superb, o piesa noua, dupa atatea altele bulversant de frumoase: „Cele doua cuvinte“.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Tango: La ce alt vis ai renuntat ca sa faci muzica? De fapt, ce voiai sa te faci „cand vei fi mare“ si cat esti de incantat de situatie, acum, ca esti deja mare?
Dan Teodorescu: In liceu, m-a batut (discret) gandul sa ma fac actor. Prin clasa a douasprezecea. Dar m-am gandit ca n-am cultura pe care presupuneam ca ar trebui s-o aiba un candidat la facultatea de profil. Asa c-am renuntat. Foarte rar, regret moderat. Extrem de moderat, daca-mi e permis. Imi place prea mult ce fac, ca sa regret mai mult.

Tango: Vorbeste-ne putin despre familia in care ai crescut, despre copilaria ta, ca sa stim de unde ti se trage soarta…
D.T.: Am avut o copilarie fericita, pe care o datorez, aproape exclusiv, parintilor mei. Carora nu stiu daca le-am multumit suficient pentru asta, asa ca o fac din nou. Ai mei ar fi vrut sa fac A.S.E-ul, ambii fiind economisti. Pana la urma, am ajuns… de fapt, habar n-am ce-am ajuns; am ajuns ce se vede. Oricum, daca e ceva de capul meu, le datorez parintilor. Nu cred ca exprimarea a fost cea mai fericita, da’ cred ca s-a-nteles ideea.

Tango: Esti un individ urban sau cu radacini rurale?
D.T.: M-am nascut în Bucuresti, daca asta e-ntrebarea. Evident, am stravechi radacini rurale. Dar sunt un animal urban; îmi place orasul. A nu se-ntelege ca-mi place ala în care m-am nascut. Mi-ar placea sa traiesc într-un oras populat de tarani adevarati, cu bun simt.

Tango: Cand te-ai apucat de facultate, banuiai ce job vei avea, de fapt, pana la urma?
D.T.: Nici prin cap nu-mi trecea. Ma fascineaza expresia asta; ca si cand capul ar fi ultimul loc prin care ar  trebui sa-ti treaca o banuiala. Eram ferm convins ca voi ajunge inginer. Am si ajuns, de fapt. La Videle. Am si profesat, de fapt. Si la Videle, si in Bucuresti. Cativa ani buni. Sigur, «buni» e un fel de a spune.

Tango: Si cum te-ai apucat de muzica? A fost un hobby inca din copilarie? Aiurmat ceva studii muzicale? Cum ai ajuns la Taxi? Si de ce Taxi si numaxi-taxi sau RATB?
D.T.: M-a apucat prin liceu. A facut tata greseala sa-mi cumpere o chitara prin clasa a-X-a. Nu, gresesc. În exclusivitate pentru Tango, declar ca la trei ani cantam un hit al vremurilor: «Congratulations» – Cliff Richard. El zicea cam asa: «Congratulations and celebrations…». Eu, cam asa: «Aseara beisan, a mea ciuleisan…» Nu am niciun fel de studii muzicale. Regret. Sincer. La Taxi am ajuns din întamplare. De ce Taxi? E, asta e o-ntrebare care nu mi-a mai fost pusa niciodata. M-ati luat pe nepregatite. Nu stiu ce sa raspund. Revin într-un numar viitor.

Tango: Ce-ti mai amintesti despre prima ta iubire? Ce mai simti acum legat de povestea respectiva?
D.T.: Era frumoasa si lejer inaccesibila, dar tot ne-am sarutat. In parc. A fost primul meu sarut. N-am sa-l uit niciodata. Simt si acum mirosul de peste, avand in vedere faptul ca parcul era fix langa hala de peste. Imi cer scuze, da’ nu l-am pus eu acolo.

Tango: Esti casatorit a doua oara. E deja un fapt comun in lume. Abia de la a patra casnicie incolo devii interesant. Te-ai simtit in vreun fel nenorocos ca n-a fost sa fie din prima?
D.T.: Ma simt foarte norocos ca a iesit din a doua. Am evitat riscul de a ajunge la a patra si de a deveni interesant.

Tango: Cum apare, de fapt, ideea unui divort? Brusc sau cu o nemiloasa premeditare? Cum a fost in cazul tau?
D.T.: In general, nu stiu. In cazul meu a fost brusc, dar cu premeditare. Premeditarea a fost, insa, miloasa.

Tango: E indicat sa tai raul de la radacina, cand vezi ca o relatie nu merge, sau sa rabzi mai mult, in ideea ca unele lucruri se indreapta de la sine?
D.T.: Probabil ca indicat ar fi sa tai. Eu, de regula, rabd.

Tango: Actuala ta sotie, Irina, are ceva unic, ceva ce o diferentiaza fascinant de toate celelalte femei care au trecut prin viata ta?
D.T.: Categoric. Irina este pur si simplu fascinanta. Ma fascineaza in permanenta. Sunt fascinat de faptul ca ma suporta.

Tango: Cum ai cunoscut-o pe  Irina si cum, cand, de ce te-ai indragostit de ea? Cand ai stiut ca veti ramane impreuna?
D.T.: Am cunoscut-o (era sa zic prima data) la un concert al trupei Taxi, in anul 2000. Ne-am reintalnit sase ani mai tarziu, spre sfarsitul verii, intr-o cafenea. M-am indragostit spre sfarsitul toamnei. De ce te indragostesti?!? Cand voi afla raspunsul, voi face o piesa cu acest subiect, si multe generatii de mostenitori vor trai din drepturi de autor. Sper ca nu vor sta la coada. Am stiut (presupus, sperat) ca vom ramane impreuna cand a zis «da» la oficiul starii civile.

Tango: Nu te ingrozeste diferenta mare de ani dintre voi?
D.T.: Nu mi se pare ca e o diferenta asa de mare. Cu exceptia domnului de la chitara si a domnisoarei din backing vocals, componentii trupei Taxi au cam aceeasi varsta. A, va refereati cumva la diferenta de varsta dintre mine si sotia mea? Ba da, ma îngrozeste. Mi se spune des ca e cam batrana pentru mine.

Tango: Voi va doriti copii? Crezi ca aparitia unui copil consolideaza cuplul sau, dimpotriva, il supune unor probe de foc?
D.T.: Ne dorim foarte mult, dar se pare ca nu e suficient. Trebuia sa solicit consiliere din partea unui psiholog sau – mai degraba – a unui statistician, pentru a raspunde la cea de-a doua intrebare, da’ n-am avut timp, ca a trebuit sa raspund la niste intrebari pentru revista Tango. Teoretic, ar trebui sa-l consolideze. Practic, nu stiu, ca n-am copii. Oricum ar fi, de niste probe, mai mult sau mai putin olimpice, cred ca are parte. Cuplul. Si poate tocmai probele astea il consolideaza.
Tango: Stim ca esti un individ modest, care nu prea „da din casa“, dar dragosteata pentru copii cred ca se regaseste in activitatile in care te implici impreuna cu fundatia de la Mogosoaia. Detaliaza putin subiectul: cum ai ajuns la ei si ce faci, efectiv, alaturi de ei?
D.T.: Corect, nu dau din casa. Ca a zis nevasta-mea ca dupa ce ca n-avem prea multe, ar fi culmea sa mai dau si eu. Vorbind cat se poate de serios, copiii aceia au nevoie de ajutor. Cine poate sa-l ofere, este rugat sa contacteze «Agentia de împlinit dorinte». E simplu, e pe net.

Tango: Care crezi ca e motivul pentru care piese de-ale voastre extrem de misto nu sunt difuzate la posturile de radio? Ma gandesc, de exemplu, la Citez din Tupac sau chiar si la Cele doua cuvinte, de care-ai amintit.
D.T.: Insemna ca nu sunt chiar atat de misto.
Tango: Ce prognoza ai pentru muzica romaneasca? Incotro se duce?
D.T.: Muzica romaneasca, aidoma limbii romane, e vie si intr-o permanenta transformare. Ca si lingvistul, care constata, ascultatorul se adapteaza. Sau nu.

Tango: Esti multumit de ceea ce faci in acest moment in plan profesional? Multi artisti din Romania se plang ca piata nu mai inghite prea multa muzica buna.
D.T.: Sunt multumit ca exista oameni care ne asculta, ceea ce demonstreaza ca suntem (inca) vii. Sunt multumit, de pilda, ca mi-a fost solicitat acest interviu, ceea ce demonstreaza ca sunt (inca) viu.

Tango: Care sunt visurile si planurile tale profesionale imediate?
D.T.: Sa promovam piesa „Cele doua cuvinte“. Sa beneficiem de conditii rezonabile din partea unui producator, oricare ar fi acesta, pentru producerea urmatorului album Taxi. Ca materialul e cam gata.

Tango: Cate dintre piesele voastre sunt voit ancorate in momentul cotidian si cate se datoreaza pur si simplu inspiratiei? Ma refer atat la ultima productie – Ba, treci la coada, dar si la piesele mai vechi, gen Cainele comunitar, Aici sunt banii dumneavoastra sau Criogenia salveaza Romania.
D.T.: Chiar si baladele -  într-o proportie covarsitoare – se datoreaza coaptei realitati (ca atunci cand e cruda, înca mai speri). Inspiratia vine rar, asa ca nu ma bazez pe ea. În linii mari, Taxi are doua „zone de  interes“: dragostea si satira. În aceasta ordine. În urma unui calcul rapid, am stabilit ca, în procente, prima detine 71,68% si cea de-a doua 26,29%, restul de 2,03% reprezentand piese instrumentale. Sau am gresit.
Tango: Ce fel de contracte sau concerte refuzi? Unde inceteaza arta si incepe compromisul, dupa parerea ta?
D.T.: Nu le refuzam decat pe cele inacceptabile din punctul nostru de vedere. Stiu… ce ma-ntrebati dumneavoastra si ce raspund eu… Pana la urma, se pare ca ai ce invata si de la politicieni. Habar n-am unde se termina arta si unde incepe compromisul, dar nu cred ca acolo unde se termina compromisul, incepe, brusc, arta.

Tango: Adopti cand teme activiste politico-social, cand extrem de sensibile si vibrante emotional, adevarate poeme puse pe muzica. Toate beneficiaza de versificatia inedita si proaspata in mediul lanced al muzicii moderne. Te-ai gandit sa ataci si in lumea scrisului?
D.T.: E un adversar redutabil, nu
prea-mi da mana sa-l atac. Adica una e sa consideri ca ai un relativ statut de textier, si alta sa aspiri la cel de scriitor.

Tango: Ce-ai vrea sa schimbi la tine, din orice punct de vedere, daca ai avea aceasta putere?
D.T.: Mi-as dori sa nu mai fiu atat de rigid. Cred ca sunt un pic prea rigid. Incerc sa ma schimb. O data cu varsta, devine din ce in ce mai greu. Adica, va dati seama, articulatiile, coloana…

Tango: Ce conteaza pentru tine intr-o relatie de iubire?
D.T.: Increderea – reciproca – totala. Asta pentru ca ma gandesc ca daca vorbim despre o relatie de iubire, exista deja doua componente foarte bine definite: relatia si iubirea.

Tango: Cum lupti cu iminenta rutinei in cuplu si ce reteta ai pentru mentinerea entuziasmului sentimental?
D.T.: In general, nu lupt; ma eschivez. Evit confruntarea directa. Dar cand ajunge rutina la os, ma mai iau la tranta cu ea: mai o petrecere surpriza, mai un mic dejun la pat, mai o floare cand ma duc sa iau paine. «Entuziasm sentimental»? Foarte dragut! Asta e o sintagma pe care cred ca o voi fura. Daca o s-apara prin vreun text, sa stiti de unde am luat-o.

Tango: Care-i ultimul gest romantic pe care l-ai facut?
D.T.: I-am cumparat sotiei mele un buchet mirific de flori. Magnific, de-a dreptul. Chiar astazi. Imediat ce voi termina de raspuns la aceste întrebari.

Tango: Exista cu adevarat un „midlife crisis“ in viata unui barbat sau e doar o scuza a unora, ca sa-si justifice tendinta catre adulter?
D.T.: Deci se poate justifica adulterul invocand criza varstei a doua?!? Incredibil, ce prost am fost; nu m-am gandit niciodata la asta… Cat despre criza, nu stiu altii cum sunt, da’ mi-aduc aminte ca eu am facut un pic. De criza. La 43, mi-am dat seama ca am trecut de 40. Ma prind mai greu.
Tango: Unde ai fost in vacanta asta? Cum a fost? Unde mergi in vacante si weekend-uri, in general?
D.T.: Anul asta am fost la Londra, trei stele, cu buget de Grecia, 4 stele. Adica relativ decent. Se poate; daca mananci sandvisuri pe strada, ajungi sa vizitezi o gramada de locuri. Westminster, Hampstead, Buckingham, Windsor, Kensington, da, a fost cam frumos. Ma tara nevasta-mea pe strazi, de nu-mi mai simteam picioarele. Noroc ca se mai oprea si pe la magazine. Acolo asteptam afara, pe bordura. Nu se uita nimeni la mine; (si) d’aia-mi place mie Londra. Si ca sa epuizez intrebarile, in vacante mergem ori la munte, ori in Grecia, iar in weekend-uri, ori in sufragerie, sa vedem un film, ori la restaurante chinezesti.

Tango: Ce pasiuni ai, in afara de muzica?
D.T.: Imi place sa stau si sa nu fac absolut nimic. Fac asta cu pasiune. O alta pasiune consta in a lucra sub presiune. Adica proiecte de 15 zile, care trebuie terminate in 5. Si dorm cate 3 ore pe noapte. Cred ca ma mentine pasiunea treaz.

Tango: Traiesti sanatos? Faci sport, eviti excesul de sare, zahar si grasimi, respecti mesele principale ale zilei, bei doi litri de lichid pe zi – cum striga guvernul la noi?
D.T.: Fac un pic de gimnastica din doua-n trei zile, mananc sarat, imi plac dulciurile, nu refuz o fleica, nutresc un respect profund pentru toate mesele zilei – inclusiv cele secundare – si beau trei litri de apa pe zi. Traiesc sanatos? A, profit de ocazie si – pentru evitarea discriminarii – imi manifest dorinta de a vedea scris si pe pastele fainoase ca au un aport la aparitia diabetului, si pe alcool ca distruge ficatul, si pe unt, smantana si slanina ca maresc colesterolul.

Tango: Iti place sa citesti, sa vezi filme? Ce genuri preferi?
D.T.: Citesc dezordonat. Ce-mi pica în mana. Cat despre filme… ce ne da prietenul Mugurel sa vedem, aia vedem. O data pe luna mai trecem si pe la cinematograf, sa nu ne mai simtim atat de vinovati ca ne uitam, în proportie de 90%, la filme luate (mi se pare un eufemism acceptabil) de pe net.
Tango: Stiu ca partea cocheta a familiei e Irina. Iti exprimi, de altfel, incapacitatea de a intelege mania femeilor de a colectiona cosmeticale intr-una dintre melodiile tale de criza. Ai mai acumulat si alte intrebari esentiale despre schisma dintre femei si barbati?
D.T.: Tocmai ati comis o grava eroare. Nu-i nimic, bine ca sunt aici.  Înteleg ca va referiti la piesa «E criza», pe care o putem considera o naratiune cantata. Naratorul-personaj este cel care povesteste, fiind doar un mediator între autor si – în cazul nostru – ascultator. El nu trebuie confundat cu autorul. Iar faptul ca sotia mea are 197 de creme (la o prima numaratoare neglijenta) reprezinta o pura coincidenta.

Tango: Am constatat lipsa ta de talent in domeniul culinar. Te implici in alte sfere gospodaresti sau preferi sa lancezesti in turnul de fildes al artelor?
D.T.: Sunt implicat activ în gospodarie: scot mancarea din frigider si o mananc, scot tricourile din sifonier si le port. Am încercat sa spal si vase, dar trebuia sa cumparam, prea des, altele. Da’ duc gunoiul, pe bune. Vecinii cu care m-am întalnit pe palier, în decursul operatiunii,  pot confirma.

Tango: Te consideri un om alaturi de care o femeie poate duce o viata interesanta?
D.T.: O secunda, s-o-ntreb pe nevasta-mea. Copilu’, tu duci o viata interesanta alaturi de mine? Ca ma-ntreaba de la Tango. Ce-ai zis? Aha, am inteles. Zice ca n-are timp de prostii, ca tre’ sa-mi calce o camasa si sa bage puiul la cuptor. Mi se pare destul de interesant.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.