Am descoperit un fragment filmat dintr-un interviu pe care mi l-a acordat Nina Cassian anul trecut in noiembrie, cand a venit in tara pentru lansarea celor doua carti ale sale aparute la Cartile Tango. “Spectacol in aer liber” si “Confidente fictive”, cele doua volume ale Ninei Cassian ingrijite de noi, au luminat multe vieti de cand au fost scoase pe piata. Si, probabil, cuvintele Ninei, din declaratiile si interviurile sale, vor aduce multa stralucire in sufletele celor care le vor asculta.
Va invit sa o vedeti pe Nina Cassian in noiembrie 2008, in inregistrarea video, si in septembrie 2009, in fotografiile facute de Paul Buciuta.
In 2008 ne aflam impreuna intr-un apartament de la Intercontinental. Fotografiile din septembrie 2009 sunt facute pe terasa de la Raddisson, unde am luat cina impreuna cu Nina Cassian, sotul ei, Maurice Edwards, prietenul ei cel mai bun, Dragos Cojocaru, si noi, adica Ilona, Victor, Paul si Alice.
Si apoi, daca doriti, puteti reciti transcrierea interviului aparut in revista Tango.
Tango: Crezi ca modelul de relatie al parintilor nostri ne influenteaza felul de a ne cauta iubirea?
Nina Cassian: Firesc ca da! Tandretea care avea loc la mine acasa intre parintii mei cred ca m-a influentat si mi-a priit. Da, mi-a priit foarte mult faptul ca parintii mei erau foarte tandri. Pe mama o chema Jana, iar el ii spunea Jantica. Tata i-a dedicat, a scris pentru ea si un mic tango, daca pot sa ma refer la acest dans. (Canta) Lady, my beautiful lady, o lady Jane, I love you. That was the composition my father wrote for my mother… Lady Jane … Pentru ca tata mai si compunea. Trebuie sa spun ca toate calitatile si cusururile tatalui meu le-am mostenit, dar asta este un alt capitol.
Tango: Mama avea si ea vocatie artistica?
Nina Cassian: Mama scria versuri ocazional, canta cu o voce exacta de soprana, acompaniata de tatal meu la pian. Era o atmosfera artistica in casa, ceea ce, evident, mi-a casunat in bine.
Tango: In toate povestile de dragoste sunt momente de fericire profunda, chiar si daca, pana la urma, iubirea se destrama?
Nina Cassian: Cred ca iubirea, fie ca se termina rau sau bine, incepe cu speranta. Fiecare noua iubire e o posibilitate, o perspectiva. Adica, daca de data asta chiar are loc marea iubire? Asta e speranta perpetua si uneori se implineste, si alteori da gres. Sigur ca mai des da gres, pentru ca intalnirea a doua personalitati este intotdeauna un fel de lupta, sfasietoare poate fi. E foarte greu sa ne adaptam. Eu cu Maurice ne-am adaptat mai repede, desi e american, nascut in alte conditii, cu cu totul alt background, cu totul alta evolutie decat a mea. Cum de ne-am inteles…? Sigur ca mai avem conflicte, contradictii, bineinteles dar, in mare, in primul rand suntem de acord si pe plan etic si pe plan estetic, si cred ca asta conteaza foarte mult, mai ales la varsta noastra la care nu se mai pune problema daca porii nostri coincid. E mai putin important. Important este ca avem despre ce discuta. El stie de pilda ca m-a luat, fara niciun fel de pretentii materiale. Nici nu l-am luat pentru bani, ca nu-i avea, nu se punea problema. El pe mine m-a luat ca pe o adevarata paguba, adica batrana, urata, saraca, romanca. Nu stiu cum s-a intamplat. Sigur, si cu o simpatie, ca sa nu zic iubire, ca mi-e frica de cuvantul asta magic, ca-i atat de controversabil si atat de periculos, intr-un fel. Iubire, iubire, sigur ca suntem aliati pe baza de iubire. Ne iubim. We love each other. Iubirea nici nu se poate explica, zice el. Nu, nu se poate…
Maurice Edwards: But, for example, in our situation it could be that background of our families, there was something in you that reminded me of my mother, I don’t know, possibly. That not even aware but I’am sure that are other elements. There must be something in me that reminds you something in your familly.
Nina Cassian: Probabil. Am avut o intamplare ciudata. Eram la Ilinca Bartolomeu. Ea e fata lui Grigore Preoteasa. La un Pasti, asta in America. Nu eram casatoriti inca, si l-am luat pe Maurice cu mine. Si a intrat la un moment dat Vlad Dumitrescu, baiatul lui Vasile Dumitrescu, pe usa. Stia ca Ali e mort, sotul meu, si l-a vazut pe el, si a avut un soc, a crezut ca e Ali. Maurice a si scris in memoriile lui despre momentul ala.
Tango: Dar ei seamana? Au aceeasi alura?
Nina Cassian: Nu, Ali era chiar ceva mai inalt, nu aratau la fel. Nu stiu cum s-a intamplat, multumesc Celui de sus.
Tango: Si dincolo de asta, nu ti-e dor cateodata sa te indragostesti din nou, si sa o iei de la capat?
Nina Cassian: Nu! Nu! Recunosc cu umilinta ca am scapat de aceasta nesabuinta dorinta sa ma mai amorezez, Doamne fereste! Nici nu se pune problema, las’ ca nu s-ar amoreza nimeni de mine la ora asta, dar nici eu de altcineva. Nu, eu il am pe acest personaj complet, care intr-adevar imi acopera toate necesitatile. (Se intoarce si spune catre Maurice) I don’t need anyone else.
Maurice Edwards: I’ve allways warried that you’d going to fall in love.
|ntotdeauna m-am temut ca te vei indragosti din nou, de altcineva…
Nina Cassian: El s-a temut ca s-ar putea intampla, ca tot am fost atat de lacoma si de interesata la capitolul asta. Nu mai, nu, gata!
Tango: Cand ai spus gata? Cand se intampla pacea asta?
Nina Cassian: Eu n-am spus “gata”. “Gata” a venit peste mine.
Tango: Dar gata a mai venit o data peste tine, peste poezia ta, cand ai spus gata, nu voi mai scrie. Si poezia a venit inapoi.
Nina Cassian: Ei, poezia da, dar aia nu e o persoana in carne si oase, cu care sa ma confrunt. Nu, nu as mai lua in piept o noua iubire. Nu, Doamne fereste!
Iarta-ma, stiu ca ai prefera ca eu sa mai visez la un amor. (rade…) Nu. Gata.
