Să așezi în ordine alfabetică idei, concepte, emoții filtrate prin ochii, prin sufletul, prin gândul câte unui scriitor e o splendidă joacă de oameni mari pe care ne-am propus s-o jucăm, iarăși, și-n ediția de mai a revistei noastre. Colega noastră Jeni Plosceanu a ales câteva citate din volumul Bine al talentatului scriitor de peste Prut, Igor Guzun. Așa cum o prezintă însuși autorul, Bine ”este o carte de dăruit oamenilor dragi de sărbători: de Crăciun, de Paște și de Paștele Blajinilor, în loc de căni și farfurii”. Cartea conține și opt cărți poștale, care pot fi rupte și trimise pretutindeni în lume, ca semne de dragoste și de atenție.
Acasă: Acasă este acolo unde e glod, e frig, bate vântul, dar te simți bine pentru că acolo e viața ta.
Aici: Aici cultivăm pământul, limba și gusturile. Și ne bucurăm că răsare grâul, de parcă ar încolți speranța.
Anii: Cu trecerea anilor, știm tot mai multe cuvinte, dar ne vine tot mai greu să le găsim.
Aparențe: Am prăbușit prea multe aparențe peste o țară… încât aproape nimic nu este ceea ce suntem îndemnați să credem sau ni se prezintă că ar fi.
Așteptări: Inspir și expir așteptări… nu însă prea des, pentru că cel mai des nu aștept, ci fac, alerg, discut…
Bătrânețe: Acum, la anii aceștia, atât de mulți oameni vor câte ceva de la tine și atât de puțini au nevoie de tine cu adevărat!
Bucuria: Bucuria este și chestia aia pe care nu poți s-o ții în tine și se face văzută numaidecât în privire, pe buze, în respirație, pe facebook. Și uneori ne bucurăm cu atâta sinceritate – pentru momentele simple și chestiile mici, – încât vrem să plângem.
Continuarea proverbelor: Ai carte, ai parte de patru ochi. Și de o viață plină ochi.
Deprindere: Toate lucrurile pe care le-am deprins în viață le-am învățat de la oamenii pe care i-am întâlnit, pe care i-am cunoscut sau care îmi sunt apropiați. Mi se întâmplă să învăț totul de la oameni, la fel ca eroului liric dintr-o poezie de Grigore Vieru, care mărturisește: ”Eu toate / le deprind de la tine, / Moldova” – și exemplifică apoi: ”De la plopii tăi învăț mersul semeț…”
Dor: Prin vene așezăm dor și… scriem postări despre asta.
Dragostea: Dragostea este tot ce-ți mai rămâne după ce se termină sexul.
Drumul: Și dacă mergem mai departe, să avem încrederea că drumul merge totdeauna împreună cu noi.
Fapte: Luarea de atitudine a unora face zgomot și… nu schimbă nimic. Trebuie fapte.
Ferestre: Unele case nu au ferestre… să nu vadă câte se întâmplă afară.
Figură de stil: O femeie frumoasă care vinde flori seamănă cu… o figură de stil.
Gol: De atâtea ori am exclamat cu bucurie „Gol!”, atunci când echipa favorită și la bine, și la rău – România – marca un gol. Și, vai, am plâns la golul cel mai dureros din viață. Golul de părinți.
Iubire: Omul iubește un alt om fiindcă… este omul lui iubit.
Înțelesuri: Unele înțelesuri au prea multe pluraluri și… asta e minunat. Putem face atâtea jocuri de cuvinte!
Laudă bunelului: Ceea ce nu a reușit să le dea copiilor, – pentru că era la o vârstă la care încerca să le reușească pe toate – bunelul le oferă astăzi nepoților. Dragoste. Sfaturi. Înțelegere. Înțelepciune. Bunătate.
Lectură: Cărțile îți aduc plăcere. Ceva înțelepciune. Poate iluminare. Unii le joacă. Alții le colorează. Iar cei mai mulți, totuși, le citesc. Iar atunci când te desparți de această lume, după o viață lungă și plină, plecarea este însoțită tot de o lectură dintr-o carte magică care îți face țărâna ușoară si somnul – veșnic.
Margine: ”Margine”, limita care admite… că ceva se termină, ca să înceapă altceva.
Manifest: Sunt împotriva orgasmelor modificate genetic.
Ne-cuvinte: Granița ce separă cuvintele de… ne-cuvinte o știe poate doar Nichita Stănescu.
Ora Pământului: Moldova este țara cu cea mai mare contribuție la inițiativa globală ”Ora Pământului”. Dacă în țările lumii, cu ocazia acestei Ore a Pământului, pe 19 martie, se stinge lumina pentru o oră, în Moldova lumina este stinsă de ani, de decenii și poate chiar de secole. În Moldova demult e stinsă lumina din ochii oamenilor.
Păcat: Fiecare păcat are câte un fragment… din dorința de a face cu orice preț asta, chiar cu un preț prea mare pentru o biografie de om.
Pierderi: Până să-și piardă și capul, și inima, și somnul din cauza dragostei, aveau să treacă doar câțiva ani.
Prospețime: Prospețimea este mirosul acela de rufe curate, aduse în casă din gerul de afară. Și în toți acești ani care s-au scurs din copilăria noastră până acum, niciun detergent nu a reușit să egaleze acel miros din copilărie. Și nici să-l îndepărteze.
Răspuns: Ideile, cuvintele sau jocurile de cuvinte din cărțile mele sunt inspirate din cărțile pe care le-am citit și de la oamenii pe care i-am întâlnit.
Rugăciunea: Rugăciunea era așa o chestie pe care oamenii o făceau înainte de masă până să intre în modă, în locul acesteia, să fotografieze bucatele.
Sonoritate: Nu cum arată, cum sună îmi place Moldova. Moldova! Este un nume cu suficiente vocale ca să fie cântat. Oare vom prinde timpurile în care Moldova o să arate așa cum sună?
Sfaturi de la tată pentru fiică: Ceea ce simți nu se neglijează și nici nu se negociază. Înainte de a-i asculta pe părinți – singurii care te iubim cu toată căldura fără să-ți cerem ceva în schimb – să-ți asculți inima. Nimeni nu te poate opri să-ți dorești ceva și, mai ales, nimeni nu te poate opri să faci ceea ce-ți dorești cel mai mult.
Superlativ: La Chișinău oamenii, mâncarea și vinul sunt la superlativ.
Tinerețe: Când eram tineri, ne plăceau apusurile. Ca să ne putem îmbrățișa, nevăzuți de nimeni.
Valoare: Uneori ținem mai mult la lucruri decât la oameni, când de fapt ar trebui să fie totdeauna invers. Uitată undeva într-o odaie îndepărtată în casa bunicii, mașina de cusut revine pe agenda familiei ca o dovadă a faptului că lucrurile au valoare dacă sunt legate de oameni și de amintirile despre ei.
VINIL: Prin ”VINIL” am înrudit oameni care au aceleași fotografii vechi și discuri, amintiri și suspine, pierderi și bucurii.
Vremuri: Ce vremuri interesante s-au perindat pe aici: oamenii țineau la lucruri, iar lucrurile țineau mult și, pe deasupra, îi țineau pe oameni în viață!
Zâmbete: Pozele din copilăria noastră sunt singurele care au câte două zâmbete: zâmbetul celui din fotografie și zâmbetul celui care o privește peste ani.
