Numeroase cabinete si clinici din Romania au promovat in ultimul an diverse proceduri estetice, unele deja cu traditie si la noi, cateva inedite, iar altele de-a dreptul nastrusnice. Reclama este convingatoare la prima vedere, dar ascunde anumite neadevaruri si detalii care ar trebui cunoscute, iar semnele de intrebare raman.
Se vorbeste de obicei de efecte miraculoase obtinute la minut si la cele mai mici preturi. Din amalgamul de informatii e greu sa-ti dai seama daca tratamentul se face intr-o clinica medicala sau intr-un salon de cosmetica, echivocul generand impresia falsa ca e acelasi lucru. De cele mai multe ori, nu aflam cine efectueaza tratamentul si ce calificare are persoana respectiva. Capcanele sunt numeroase si neasteptate, uneori menite sa creeze intentionat confuzie.
Am intalnit in ultimii ani medici, mai ales incepatori, rezidenti sau generalisti, care lucreaza intr-un salon de cosmetica si sunt reconvertiti efectiv, dupa un curs scurt de doua luni, in cosmeticiene sau esteticiene. Ei practica aici si manopere strict medicale pe care le cunosc bine, dar pe care legal nu au dreptul sa le execute intr-un loc impropriu. Sunt incurajati de patroni sa incalce normele ambelor profesii pentru un ban in plus. Sunt adusi in situatia de a accepta astfel de slujbe din cauza lipsei de perspectiva si venituri din profesia de baza. E bine sa stim ca legislatia romaneasca e asemanatoare cu cea europeana, in care sunt necesare licentieri diferite pentru activitatea medicala si pentru cea cosmetica, cele doua domenii avand reguli diferite de operare.
Nu numai spatiul de lucru este diferit, ci si calificarea. Cosmeticiana adevarata are studii specifice, in Romania functionand inca vechea scoala de doi ani a UCECOM-ului de pe vremuri, pe cand medicul, dupa ce termina facultatea de sase ani, da un examen dificil de intrare in rezidentiat si devine medic specialist cu drept de practica dupa inca 4-5 ani de studii intense. Totusi, datorita lipsei de control a autoritatilor profesionale, a aparut un fel de „specialist hibrid“, care creste valoarea unei unitati de cosmetica, dar care nu practica in mod competent nicio specialitate medicala. Mai aproape de clienti, saloanele, institutele de frumusete, spa-urile medicale, academiile de infrumusetare si cum se mai numesc aceste stabilimente mixte ofera mai nou, pe langa servicii complete de coafura, manichiura si cosmetica, un supliment de anumite servicii de medicina estetica.
Au ele dreptul sa faca acest lucru, fie si cu un medic camuflat intr-un post de cosmeticiana, atata vreme cat spatiul nu este abilitat pentru proceduri medicale si nu indeplineste rigorile unui cabinet medical? Evident ca nu, pentru ca legea organizarii medicale precizeaza expres de ce spatii este nevoie, cum trebuie ele organizate si dotate, care sunt normele de sterilizare etc. In Romania, am intalnit si un exemplu mai grav: o asistenta, care a lucrat sub indrumarea medicilor ani de zile intr-un cabinet medical specializat in proceduri estetice, incearca mai tarziu acelasi lucru intr-o alta locatie, de data aceasta intr-un salon de cosmetica. Clientul nu stie asta si isi lasa pielea pe o astfel de mana subcalificata. Ea poate gresi cu usurinta, pentru ca nu mai este controlata de specialistul coordonator.
In Germania se discuta in prezent daca o cosmeticiana care a lucrat intr-un cabinet medical si a deprins perfect utilizarea unui aparat sau a unei proceduri are voie sa lucreze aceeasi procedura pe cont propriu. Raspunsul autoritatilor a fost un nu categoric, pentru ca nu are calificarea necesara atestata de o diploma. Am mai intalnit in reclamele romanesti si a-tri-buirea de titluri care nu exista, ca de exemplu specia-list estetician in medicina es-tetica si dermatocosmetica, cu toate ca persoana respectiva nu este medic dermatolog. De curand am fost nevoita sa refuz angajarea unei absolven-te de facultate de medicina din strainatate, care absolvise cateva cursuri duminicale de injectare, si care pretindea nici mai mult nici mai putin ca este competenta sa lucreze in acest domeniu, desi nu avea nici macar dreptul de libera practica medicala, adica omologarea diplomei pe teritoriul Romaniei. Intr-un cabinet dentar dintr-un mall bucurestean, a aparut o reclama ca in 30 de minute iti poti face acolo un botox sau un acid hialuronic. Timpul acordat procedurii este acelasi in orice clinica de specialitate, doar ca tratamentele estetice cutanate nu se fac pe scaunul stomatologului, ci in cabinetul omologat al dermatologului. Au inceput sa ofere tratamente estetice cutanate nu numai dentistii, ci si ginecologii si alti specialisti care incalca astfel granitele profesiei lor. Cum ar fi ca la dermatolog sa poti sa-ti albesti dintii sau sa-ti faci o cauterizare de col uterin?
In Uniunea Europeana, s-a inceput in ultimii doi ani pro-cedura de stabilire a u-nor reguli standard privind procedurile estetice. Astfel, activitatea estetica se practica legal doar daca procedurile res-pective figureaza in curricula de specialitate. Asadar, specia-lis-tul stomatolog se poate ocupa de estetica dintilor, dar nu si de cea a pielii. De altfel, Agentia Franceza de Securitate Sanitara afirma ca practicarea unui act medical in afara profesiei este ilegala. O vina pentru mentinerea confuziei o au si firmele care vand substantele injectabile de uz estetic oricui cere acest lucru. Alte firme vand echipamente de uz cosmetic sub denumiri medicale sau echipamente de uz medical cu inregistrare cosmetica, pentru ca e mai usor sa obtii o omologare de aparat de uz cosmetic decat de uz medical. Un exemplu ar fi aparatele cu lumina intens pulsata pentru epilare sau alte terapii cutanate, utilizate in prezent in ambele domenii. Desi principiul tehnologic este acelasi, aparatele pot fi foarte diferite, asa cum sunt masinile adevarate care circula pe strada comparate cu cele de jucarie. Sau amintiti-va de aparatele care emit o banala lumina rosie si se comercializeaza drept lasere pentru ca termenul suna bine si atrage clientii.
Deci la cine sa se „trateze estetic“ solicitantul de astfel de proceduri? Pentru proceduri cosmetice se va adresa cosmeticienei calificate, iar pentru injectii, peelinguri, lasere si alte aparate sofisticate medicului dermatolog aflat intr-un cabinet medical. Chiar daca e usor sa faci oriunde oricare dintre aceste tratamente, doar medicul specialist dermatolog stie sa se descurce si sa repare posibilele efecte adverse de la nivelul pielii. Asa cum nu ati accepta un consult ginecologic la dentist, tot asa n-ar trebui sa va lasati ademenite de reclame si sa va lasati ingrijirea pielii pe mana nespecialistilor. Si nu uitati ca o faceti pe propria raspundere, pentru ca nimeni nu va impune „tratamentul“. El se face la cerere, iar dupa cum afirma o alta reclama dibace, „ieftin se poate, dar fara bani nu e calitate“.
