Nu este cazul, intr-o discutie despre gospodina, sa ancoram aceasta postura in lumea conceptelor si a teoriilor academice. Un economist oarecare a spus candva ca daca trebuie sa privim gospodina in rolul ei de consumator rational – caci ratiunea hraneste statutul de gestionar al casei – atunci trebuie sa lasam gluma de o parte. Gospodina este subiectul preferat al economistilor specializati in psihologia consumatorului.
Cocoselu’ fierbe-n oala Barbatelu’sade-n poala Nu este cazul, intr-o discutie despre gospodina, sa ancoram aceasta postura in lumea conceptelor si a teoriilor academice. Un economist oarecare a spus candva ca daca trebuie sa privim gospodina in rolul ei de consumator rational – caci ratiunea hraneste statutul de gestionar al casei – atunci trebuie sa lasam gluma de o parte. Gospodina este subiectul preferat al economistilor specializati in psihologia consumatorului. Nu vorbesc ei despre cosul zilnic si nu sant, mai adesea, femeile cele care sunt atente la asemenea informatii? De ce? Pur si simplu, pentru ca ea este cea care gireaza, prin acest rol traditional, buna functionare a intreprinderii numita “casa”. Nu sunt ele care toamna, la vremea muraturilor si aprovizionarii de iarna, cu un pas de razboinic, horarat, ataca pietele, toamna, urmate de un sot, barbat, resemnat, plin de sacose si/sau cu cheile de la masina in mana? Este, oare, insa, gospodarirea o ocupatie sau o profesie?
Limbajul modern ne poate indreptati sa vedem in gospodina un micro-manager. Ea isi dezvolta abilitatea de organizare si control, astfel incat in memoria ei se afla “la zi” starea gospodariei si resursele. Gospodina mai este si o persoana cu abilitati dezvoltate de monitorizare, fiind beneficiara propriului sau feed-back. In mintea ei se stocheaza informatii de o mare varietate, despre aspectele vietii domestice – hrana, intretinerea casei, spalat, calcat etc. – si despre persoanele care se afla in gestiunea ei (daca exista). Statisticile din tarile Europei Centrale si de Est arata ca aproximativ 98% din ocupatiile domestice le face femeia-gospodina. Avind in vedere ca femeile au un self relational, gospodinele isi ocupa mintea si cu minicaritati rezolvate tot gospodareste (firimiturile merg la pasari etc.). Ce ginduri se intersecteaza in mintea gospodinei sau, stiintific exprimat, ce proceseaza creierul unei gospodine atunci cind isi traieste identitatea particulara de gospodina nu este greu de aflat: “mai am ulei“, “trebuie sa schimb asternutul“, “sa nu uit sa iau pesmet” etc. Din nesfarsita asociativitate pe care ti-o ofera viata, apar paraziti din acest univers care-i invadeaza adesea starea in care se presupune ca nu este gospodina: “Ce model frumos de pulover… sa iau si eu niste lina… poate gasesc la tara, la vara…”
Gospodinele autentice seamana foarte mult intre ele. Ele au, deci, unele particularitati care se regasesc suficient de pregnant la nivelul fiecareia dintre ele:
* Gospodinele stau ca pe ace la serviciu. Ele arboreaza o mina de victime, figura lor fiind umbrita sau macar traversata de o anxietate enigmatica. “Cit de multe am acasa de facut si eu stau aici si pierd timpul!” si “Vai, ce ma asteapta acasa!”, atunci cind doua gospodine se intilnesc in trairea “gospodinitatii” lor. Unele gospodine incearca sa faca cite ceva din ceea ce le asteapta acasa. De pilda, la Muzeul Taranului Roman o supraveghetoare curata mazare, partial mascata de o perdea.
* Gospodinele sunt intotdeauna grabite si in lipsa de timp. Cei doi parametri care conditioneaza trairea succesului si a satisfactiei de catre gospodine sint timpul si economia. Orice gospodina are o reprezentare personala – determinata firesc de context, cultura – a raportului intre necesitati si lux. Spatiul identitar al gospodinelor este bucataria. Relatia intre timp si munca este esentiala. In 1841, Esther Beecher, o feminista conservatoare, a scris “Tratat despre economia domestica” care a devenit un best-seller. Virtutea temporala si disciplina, ducand la detestarea pierderii timpului si la promovarea muncii utile sint clar exprimate: o femeie este obligata sa-si aranjeze orele si actiunile in legatura cu familia. Neregularitatile si incalcarea ordinii temporale, a preciziei actiunilor, neglijenta “interfera cu sau impiedica promovarea harniciei disciplinate a celorlalti”.
Beecher respinge ceasul – el nu este mentionat in cartea sa desi acesta se bucura deja de o mare popularitate la acea vreme – in favoarea rigorii determinate de ceasul interior. Simtul timpului se formeaza prin exersarea actiunilor, in chiar harnicia femeii, si exclude nevoia de ceas. Desigur, la acea vreme, femeile stateau acasa.Totusi, lunga zi a gospodinelor a ramas o realitate; e drept, impinsa sa inceapa mai spre dupa masa. Aici expertiza ei este cea care-i regleaza bugetul de timp.
* Gospodinele sunt incarcate adesea cu cele mai variate obiecte. Mainile lor indeplinesc o varietate de functiuni. In aceasta multifunctionalitate, sacosele acompaniaza aproape mereu geanta obisnuita. Irina Sasz si-a intitulat un reportaj TV “Femeia romana cu sacosa-n mina” si in unele medii a circulat imaginea unei statui reprezentind femeia cu o sacosa stind pe un piedestal impunator.
* Gospodinele au ceva deosebit de dezvoltat: planificarea. Daca termenul “planning” este atit de dificil de introdus in mentalitatea noastra – doar se bazeaza pe rationalitate si control -, el este cu prisosinta prezent in acel segment al vietii unde are loc gospodarirea. De aceea, gospodinele sint persoane partial logice si partial rationale si nicidecum irationale complet asa cum sustin unii care preiau necritic specializarea emisferelor cerebrale. Adica misoginii. Totusi gospodina este analitica.
* Gospodinele sunt conservatoare si nesugestibile. Nici o reclama nu le convinge odata ce experienta personala le-a indicat o solutie buna. Ele se formeaza neinstitutionalizat, in spatiul comunicarii intergenerationale si cel al amicitiei. Credibilitatea amicelor si experienta personala sint agenti formatori cu prestigiu superior publicitatii. Ele folosesc algoritmi pentru ca doar ei duc la economie si la previzibilul pozitiv. Gospodinele sunt flexibile doar in algoritmul economicitatii. Experimentalismul este o stare accidentala si nicidecum o regula. Atunci cand are loc, el este rodul eu-lui fantazat si nu cel al eu-lui casnic. El este realitate necesara doar pentru a o face pe gospodina sa se intoarca fidela si supusa la algoritmi, la lucrul cunoscut. Creativitatea gospodinelor sta sub imperativul raportului necesitati-lux.
* Gospodinele au cel mai direct si constant acces la metafizic. Pe gospodine le viziteaza zilnic “desertaciunea vietii”: “cat de mult gatesti si totul se termina atat de repede”, “iar gatesti, iar mananci, iar gatesti, iar speli, iar murdaresti”. Nimic nu dureaza. Straniul sentiment al contradictiei intre efort si materializarea lui ca si meditatia asupra substitutelor le apropie pe gospodine de reflexia colorata de o gravitate si tristete pe care numai filosofii o au: “munca nu se vede” (vezi conceptul de “travail invisible”), “mancarea dispare sub ochii tai”, “parca-i carne, dar nu e”.
* In proiectul sau individual, gospodina nu este subiect. Ea este ca un tablou facut de cineva a carui semnatura el, creatorul, o sustrage din insasi facerea tabloului. Proiectul individual al gospodinei este uitarea de sine ca in proverbul “obrazul subtire cu cheltuiala se tine” in care obrazul subtire se inlocuieste cu “casa”.
In sfarsit, in ragazuri, gospodinele au acces la forma suprema a umorului: gluma sau rasul de sine. Ceea ce este “basic ” este transcendat, caci altfel de ce ar spune ele atunci cand trebuie sa spele rufe ca “vor canta la pian”?
Lucrurile nu se schimba asa de usor. Chiar daca “job description” si “know-how“-ul gospodinelor au ramas cam aceleasi, cine poate spune ce este o gospodina “performanta”? Este sigur insa ca ele sunt excluse din imaginarul masculin. Nepopuland fantasmele barbatilor – ca si cum n-ar conta – in imaginarul masculin piesa vestimentara sort nu apare desi si hranirea este un “basic instinct”.
Inflatia sine-lui relational pe socoteala celui personal nu ar fi suportata in afara unei placeri, cea care a fost sa-i fie. Apropierea de casa este momentul marii solitudini a gospodinelor. Atunci ea se cufunda in dialogul cu sine. Pe acesta unii il numesc stres. Feministele considera ca acest lucru nu este decit “lumea barbatului” in constiinta femeii, pentru ca el, barbatul, trebuie ingrijit si sustinut ca sa supravietuiasca. Mintea gospodinei este in aceasta perspectiva locuita de barbat si nevoile lui. Barbatul, spune Sheila Rowbotham, este “colonizatorul mintii si corpului” femeii. Gospodina este o colonie mobila, purtand nevoile familiei drept nevoi personale.
