fbpx

Simona CATRINA: Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi

de

Simona Catrina este jumatatea mea. Este cel mai talentat jurnalist de limba romana si cel mai delicat, mai frumos, mai sensibil om din cati nascut-au pe pamant. Este cea care m-a ademenit spre presa si m-a obligat sa fiu ceea ce sunt astazi. Este oglinda mea nemasluita, martorul marilor mele adevaruri, omul fara de care n-as mai sti cine sunt.
Material realizat in iunie 2010.

Marea Dragoste / Tango: Ce s-a schimbat in articolele din presa glossy in cei sapte ani, cat ai fost plecata din tara?

Simona Catrina: Nu s-a schimbat mai nimic. M-am schimbat eu foarte mult. Cand am plecat eu din tara, presa glossy si Tabu – revista la care lucram noi atunci – erau, de fapt, doua lucruri diferite, in mintea mea. Tabu revolutionase presa de lux, era prima oara cand o revista glossy nu mai era ipocrita. Pana atunci, presa de genul asta nu fusese decat o hartogarie lucioasa, foarte plictisitoare, editata doar din motive comerciale – ca sa adune publicitate scumpa.

Marea Dragoste / Tango: Dar in tine ce s-a schimbat? Cum esti pe dinauntru, sau chiar si pe dinafara, dupa sapte ani de exil?

Simona Catrina: Plecasem trista, dezamagita, apasata. M-am intors mai senina. Plecasem din multe motive, nici nu stiu care era cel mai important. Ma sufocam, voiam sa schimb ceva drastic. Eram pur si simplu satula de rautati, de toata prefacatoria asta, de agresivitatea parvenitilor, de atata prost gust si nulitati cu genti scumpe si asa mai departe. Si, de fapt, nici nu mai reuseam cu niciun chip sa fiu fericita. Am prins si pauza dintre doua iubiri, asta m-a ajutat.

Tocmai ma lamurisem si in privinta unui barbat care, la inceput, parea indragostit de mine, dar, cand au venit sarbatorile de iarna, mi-a spus, hodoronc-tronc, ca el are cantat nu stiu unde, de revelion! Si ca, deci, nu poate sa fie langa mine in noaptea magica, sa zic asa. Cand doi oameni tandri si normali la cap se pupa la miezul noptii, intelegi, el avea de cantat. Si nici nu m-a invitat unde canta el, zicea ca e un concert pe o scena in aer liber, in centrul orasului, si ca ninge si e frig si el nu vrea sa racesc eu.

Dar pana la urma, s-a intamplat ceva minunat, a fost anul cand am facut revelionul numai cu tine, tii minte revelionul nostru cel mai frumos, cand am stat numai noi doua si am baut sampanie pe balconul tau, cand ningea des, era perdea de zapada (tampitul meu nimerise partea meteo, deci) si ne picau petarde-n cap? A, si stii ca la miezul noptii, cantaretul mi-a trimis un sms din ala colectiv, cu „Fie ca sfintele sarbatori sa…“. Ce sa mai zic… Pe 3 ianuarie, am anuntat pe toata lumea ca eu m-am hotarat sa plec in Canada. Dar stai, ca am divagat enorm, iarta-ma. Spuneam ca am plecat otravita si m-am intors limpede, potolita de un sistem canadian impecabil, din multe puncte de vedere. M-am intors mult mai politicoasa, mult mai rabdatoare.

Marea Dragoste / Tango: Ai plecat de la Tabu si te-ai intors la Tango. Ai plecat cand presa era in plina si mare glorie, si te-ai intors in miez de criza si de deruta. Te-ai speriat?

Simona Catrina: Nu m-am speriat, fiindca stiam ce se intampla. De fapt, nici cand am plecat, nici cand m-am intors, n-am avut in vedere factorul economic, asta tine de contratimpul care mi-a marcat existenta, de cand ma stiu. Am plecat sfasiata ca ma despart de tine, de revista, de familia mea, de putinii prieteni adevarati pe care ii aveam. Bine, in ultima clipa, ma speriasem si nu mai voiam sa plec, stii ce-am plans atunci, cand mi-ati organizat o petrecere-surpriza de ramas bun (a fost singura petrecere-surpriza din viata mea, de fapt). Dar nu aveam incotro, imi expira viza, daca nu plecam atunci. Nu-mi pare rau, am trait sapte ani frumosi, interesanti, plini. Iar pentru mine, asta a fost un an cu enorm de multe emotii, schimbari… si ele abia incep, mai urmeaza cateva nebunii majore.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai constientizat ca esti talentata, ca vezi cuvintele altfel decat cei din jur?

Simona Catrina: Culmea e ca nu eu am realizat asta. N-am fost genul de copil care sa debiteze panseuri memorabile la patru ani. Dimpotriva, eram asa de timida, e drept ca destul de inventiva, dar nu neaparat ca discurs. In clasa a doua, am scris eu primele compuneri, iar mama s-a ingrozit. Am povestit si pe blog asta, la un moment dat. Mama era, atunci, profesoara de franceza si romana, ca abia mai tarziu, dupa revolutie, a devenit jurnalist. In fine, si imi facusem tema la romana, abia incepuse scoala si, fiindca era toamna, deci, invatatorul ne daduse de scris o compunere cu titlul „Toamna“, ce sa ne fi dat altceva… Eu scrisesem asa, nu exagerez: „A sosit toamna. Pasarile calatoare pleaca in tarile calde. Noptile sunt mai lungi. Zilele sunt mai scurte. Taranii cooperatori ara ogorul“.

Dupa ce i-a trecut perplexitatea si i-au revenit semnele vitale cat de cat, mama mi-a rupt foaia si m-a pus sa scriu iar compunerea, doar ca de data asta sa nu ma mai exprim ca toata lumea, sa nu mai vad intr-un copac sau intr-un cocor ceea ce vede orice tampit. „Tu nu trebuie sa scrii ce-ar scrie toata lumea! Tu poti mai mult si vezi mai mult!“, asa mi-a zis. Stia ea ce stia. Nu pricepeam prea bine cum vine asta, eu voiam sa scriu ca toata lumea. Dar am scris alta compunere atunci, nu de alta, dar daca nu-i faceam pe plac, nu ma lasa la joaca, si am elucubrat ceva cu pletele copacilor si cu lacrima ploii, nu mai stiu exact, si a doua zi, la scoala, invatatorul a intepenit si mi-a spus ca am talent.

A, bine, pe urma, am dat in extrema cealalta, eram asa hotarata sa-i uimesc pe toti cu stilul meu, incat la un moment dat am luat-o pe aratura, prin clasa a treia am scapat rau caii imaginatiei si am scris ca, intr-o padure din Fagaras, m-am intalnit cu un aligator. A ras toata clasa de mine, mai putin aia care nu stiau ce-i ala aligator, si asa am mai invatat eu o lectie. Sunt produsul unui lant de porunci si incidente.

Marea Dragoste / Tango: Ti-a folosit tie ca om, ca femeie – nu in profesie – talentul tau la scris?

Simona Catrina: Mi-a folosit, nu pot sa spun ca nu. E drept, nu atat cat s-ar crede, nu atat cat mi-as fi dorit. Dar am avut ceva beneficii. Spre deosebire de multa lume, eu nu ma tem de mesaje, de exprimarea in scris, nu mi-e lene sa compun.

Iar ca femeie, mi-a folosit cat sa pot cuceri un barbat foarte repede in scris, nu ma refer neaparat cu articolele mele, ma refer la e-mail-uri, pur si simplu. Daca intamplator ajung sa corespondez cu cineva, cu vreun fost coleg sau cine stie cu ce alt barbat singur, e o chestiune de timp pana ii trezesc curiozitatea si vrea mai mult. Mult mai mult. Se ambaleaza, promite, dispera, face planuri… Dar, de foarte multe ori, lucrurile se opresc aici. Nu mereu. Pe fostul meu iubit, Iulian, alaturi de care am fost aproape sapte ani, in Canada, l-am cucerit tot in scris, l-am intalnit pe un forum destinat romanilor din Toronto, si pe urma ne-am intalnit in oras si a fost, cel putin in primii ani, o poveste foarte frumoasa. L-am iubit enorm.

Marea Dragoste / Tango: Are legatura dragostea cu felul tau de a scrie? Scrii la fel si cand iubesti, si cand ai inima impietrita?

Simona Catrina: Ciudat, dar nu prea are legatura. Banuiesc ca te referi la articolele pe care le scriu in revista. Daca le iau acum de-a valma si le rasfoiesc, nu pot spune: uite, cand l-am scris p-asta eram suparata, cand l-am scris p-asta plesneam de fericire. Dar asta e strict impresia mea, fiindca stiu ca voi, cei din redactie, va dadeati seama mereu in ce stare eram, dupa felul in care puneam problema in articole.

Chiar de curand mi-a spus un prieten foarte bun ca, in ultimele luni, sunt mai pornita impotriva barbatilor, ca am avut si perioade cand eram mai toleranta cu ei, dar ca acum iar am anumite rabufniri. Poate, nu-mi dau seama foarte bine. Dar nu sunt „pornita“ pe barbati, e impropriu spus, eu traiesc pentru dragoste, deci ar fi un nonsens sa-mi arunc in aer propriile poduri.

Marea Dragoste / Tango: Ce e in neregula cu barbatii? Ce e in neregula cu femeile?

Simona Catrina: Sunt doua extreme chinuite, barbatii au oroare de responsabilitati de orice fel (dragoste, copil, angajament serios), iar femeile, la polul opus, nu reusesc sa-si traiasca momentul, nu reusesc sa fie libere, ele vor asigurari de nemurire, de relatii sentimentale pe termen lung, de nunta si de implicare. Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi.

Marea Dragoste / Tango: De ce crezi ca ne gasim tot mai greu fericirea?

Simona Catrina: Nu cred ca mai stim s-o cautam. Ni s-au atrofiat simturile, ne-am pierdut mustatile alea care atingeau situatiile frumoase. Ne mintim foarte mult, nu avem astampar, societatea e asa agitata, competitiva si despuiata de etica, incat si atunci cand iti gasesti un pui de fericire, nu te mai multumesti cu asta.

Marea Dragoste / Tango: Care a fost cel mai greu moment din viata ta? Dar cel mai frumos?

Simona Catrina: Probabil ca au fost atat de multe, din fiecare categorie, incat nu pot sa le mai clasific. Dar stiu, de exemplu, ca o etapa groaznica din viata mea a fost cand, dintr-o bizara forma de stres, din neglijenta si din lene, am inceput sa-mi pierd frumusetea. Eram disperata, dar alunecam la vale si nu aveam de ce sa ma agat. Atunci, m-am ingrasat vreo 30 de kilograme si ala a fost un moment cumplit. Pe urma, am slabit 35 de kilograme si ala a fost un moment superb. Pe urma, m-am ingrasat la loc si asta a fost un moment atroce. Iar acum, traiesc un moment sublim, cand am gasit definitiv solutia sa scap de acest cosmar. Deci daca ma intrebi azi, iti spun ca traiesc cel mai frumos moment acum. Daca ma intrebai acum o luna, ti-as fi spus ca momentul cel mai frumos a fost cand m-am indragostit de Iulian, si ca momentul cel mai greu a fost cand m-am despartit de Iulian.

Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut din iubire? De ce ne mor iubirile?
……………..
Citeste raspunsul la aceasta intrebare si continuarea interviului AICI

 

Categorii:
Tango Team

Comentarii

  • Pingback: Simona CATRINA: Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi (2) – Marea Dragoste

  • asa este Alice, Simona este cel mai talentat jurnalist
    ii urmaresc toate postarile de pe blog, din Tango, i-am citit cartile……este minunata
    ieri m-am apucat sa citesc Mananca, roaga-te,iubeste -o carte foarte laudata- dar care,citita dupa Sex in perversiune clasica, e vacs(cum ar spune Simona :))
    Simona e o comoara!
    astept cu nerabdare carti noi scrise de Simona
    Va pup si felicitari pt. relatia voastra trainica de prietenie

    jojolina iulie 19, 2010 9:06 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.