Simona Tivadar: Suntem din ce în ce mai grași, mai nesportivi și mai bețivi

de

Medic specialist în diabet și boli de nutriție, considerată una dintre cele mai respectate autorități ale domeniului, Simona Tivadar are mii de fani pe Facebook și zeci de mii de foști sau actuali pacienți recunoscători.

Alice Năstase Buciuta: Când și cum a început drumul dumneavoastră către o asemenea profesie? V-ați dorit de la început această specializare sau lucrurile s-au așezat pe parcurs?

Simona Tivadar: Mama mea a fost asistentă medicală, așa că locul meu de joacă a fost spitalul, de când mă știu. Am dubitat o singură dată că aș vrea să devin doctor, pe la 14 ani, când am cochetat cu ziaristica, pornind de la niște premii literare. Mi-a trecut repede, că nu aveam chef să-mi dedic viața scrisului despre succesele socialismului în fermele de vaci și uzine (cam asta fiind perspectiva în anii ’80). Ca structură, sunt un medic potrivit pentru urgențe: am un caracter care are nevoie de recompense profesionale pe termen scurt. De aceea, când am ales diabet și boli de nutriție după examenul de rezidențiat (din considerente practice), am fost puțin dezamăgită și am avut tendința să explorez mai mult specialitatea: am studiat oftalmologia diabeticului până m-am lămurit că e treabă de oftalmologi și așa am ajuns la obezitate și nutriție; îți oferă recompense în timp relativ scurt. Pe de altă parte, deși nu mi-a plăcut matematica, am prețuit gimnastica minții: am fost pasionată de gramatică, de cuvinte, iar în facultate de biochimie și fiziopatologie. Am considerat întotdeauna că dacă înțelegi ce se petrece în organism, o să găsești o soluție terapeutică.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde ați făcut studiile și care au fost stagiile de pregătire?

Simona Tivadar: Am făcut facultatea de medicină la Cluj și am avut parte de dascăli de excepție. Apoi un stagiu de 3 ani care a fost, cred, cea mai folositoare parte a carierei mele: am învățat să evaluez omul ca pe un întreg, nu să mă uit doar la bucățica mea. Am cochetat cu pediatria. Specialitatea am făcut-o, jumătate, la Centrul de Diabet Cluj, sub conducerea domnului profesor Nicolae Hâncu, iar cealaltă jumătate, la Institutul Național de Diabet “Nicolae Paulescu”, unde am învățat urgența metaboică. Ca orice medic am făcut numeroase cursuri de perfecționare, de la comunicare nonverbală cu “Médecins Sans Frontières” până la cele de strictă specialitate. Sunt membru al Societăților europene de studiu al obezității, respectiv diabetului, particip la cel puțin două congrese pe an. Și citesc și învăț permanent.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care sunt lucrurile esențiale pe care le-ați învățat în facultate? Și care sunt cele mai importante pe care le-ați învățat apoi, profesând?

Simona Tivadar: În facultate am învățat să gândesc medical, să consider omul un întreg și să analizez cât mai profund cauzele afecțiunilor lui. Am rămas, copilărește, în stadiul întrebării “De ce?” și am învățat cum și unde să caut informații medicale corecte și valoroase. Ce-am învățat profesând? Greu de răspuns… Am fost 15 ani singurul diabetolog într-un spital uriaș: Spitalul Universitar de Urgență București. Am văzut patologie care nu e scrisă în cărți. Am învățat când să mă grăbesc și când să am răbdare, cum să fiu eficientă, convingătoare. Am văzut oameni murind absolut surprinzător și pe alții trăind cu mai multe boli grave (“ilegal”, cum ne plăcea să glumim). Și mai ales am învățat că lucrul în echipă e cea mai eficientă formă de medicină; și că absența durerii și a suferinței e mai importantă și mai la îndemâna doctorului decât prelungirea vieții.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Revenind la chestiuni mai puțin emoționante… Ce se mănâncă și ce nu se mănâncă niciodată în casa dumneavoastră? Ce aveți mereu în frigider?

Simona Tivadar: În casa mea nu există alimente tabu, doar alimente pe care le mâncăm rarisim, pentru că au o proastă calitate sau nu ne plac. Nu mâncăm semipreparate, deși se mănâncă multă mâncare gătită de noi. Suntem adepții teoriei lui Paracelsus conform căreia există otravă în orice, dar doza face diferența. Ceea ce există tot timpul sunt legumele și fructele. Iaurt, brânzeturi, pește, ouă și carne. Gătim și mâncăm combinații simple, ca să putem savura fiecare ingredient.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce anume a stricat echilibrul planetei de ne-am trezit în ultimul secol, locuind pe o planetă în care obezitatea s-a răspândit în toate țările cât de cât dezvoltate?

Simona Tivadar: Suntem ipocriți și lacomi de câștig. Mâncarea ieftină și multă a devenit o modalitate de manipulare în masă. Nu vom scăpa de obezitate până când nu ne vom educa copiii în școli legat de alimente, de risipă, de echilibrul naturii. Și când vom înțelege că modelul oferit de părinți e vital pentru alimentația generațiilor următoare. În familiile în care copilul e hrănit și admonestat la masă cu “termină mai repede”, “mănâncă tot din farfurie”, în care mama ciugulește continuu sau tatăl înfulecă cu ochii la TV, copiii vor avea tulburări de comportament alimentar și vor fi victime ușoare ale industriei alimentare.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Va mai reveni vreodată „în tendințe”, zicala „grasă și frumoasă”? De ce?

Simona Tivadar: “Albă, grasă și frumoasă” nu va mai fi un simbol al bunăstării niciodată, pentru că între timp nu doar oamenii foarte bogați au acces la hrană și au înțeles ce patologie se ascunde în spatele acestei frumuseți. Dacă totuși omenirea va retrăi foametea la scară mare, e posibil să se audă vorba asta. Grăsimea e vitală pentru reproducere și supraviețuire, dar în proporții corecte.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cine și cum a declanșat tirania siluetei perfecte și de ce o acceptăm cu toții? Care sunt beneficiile reale?

Simona Tivadar: Modelul de frumusețe feminină exagerat de slabă vine din necesitatea industriei de fashion de a avea la îndemână un “umeraș” perfect, care să poată prezenta creațiile oricărei case de modă. Pe vremuri fiecare femeie cu posibilități își făcea sau își cumpăra îmbrăcămintea de la creatorul care avea tiparul potrivit corpului ei. Azi vrem haine de la orice firmă, doar să fie “în trend”. Așa că pe podiumuri trebuie să se plimbe trupuri lipsite de forme și personalitate, un șirag de umerașe. Așa s-a ajuns la modelele-copii (9-13 ani) sau extrem de slabe. La bărbați, tendința a fost să fie considerat frumos plăpândul, poetul, intelectualul, ajungându-se treptat la tirania mușchilor până la forme absurde de tipul culturistului îndopat cu anabolizante. Dar eu cred în trupul normal, fără falduri de grăsime, dar cu forme și personalitate, pe care să se vadă că persoana respectivă se îngrijește și se mișcă. Când ne dăm seama că trebuie să slăbim nu e pentru că am fost inconștienți, ci pentru că proiecția de sine la nivelul creierului se modifică greu și lent, cumva creierul “înțelege” tardiv modificarea trupului.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: În postările dumneavoastră de pe Facebook luați peste picior, cu destul umor, toate modele momentului: detoxifierea, vegetarianismul, apa tratată cu nu știu ce minuni… Cum facem, totuși, ca să slăbim, dacă ne trezim dintr-o dată din inconștiența ultimilor ani și constatăm că avem 20 de kilograme în plus?

Pagini:  1 2

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *