Paul: Să mă dezic de fostele iubiri ar însemna să trec peste viaţa mea, cu bune sau rele, şi nu o fac. Ele m-au adus aici, unde sunt acum, şi dacă o fi cu plus sau cu minus, este doar rezultatul unor decizii şi impulsuri transformate în fapte şi ani. Ar fi păcat să uităm; cât despre iertări, sunt sigur, ele sunt bidirecționale, adevărul fiind, cum ştim, dar suntem tentaţi să uităm, “pe la mijloc”. Ele au existat şi le mulţumesc pentru asta, şi acum este vremea să merg mai departe pe calea pe care mi-am ales-o, alături de cea care este aleasă fiinţei mele. Le mulţumesc, le iert şi le cer iertare şi mă bucur de viaţă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ai cerut-o de soţie şi ce a spus, cum a reacţionat?
Paul: Era după o retragere spirituală, în Olanda. Eram aşezaţi pe o bordură de pe malul unui canal din Amsterdam, bucurându-ne de o vreme splendidă, nişte bere chinezească, brânză olandeză, o atmosfera superbă şi unul de altul. Stăteam îmbrăţişaţi când, foarte puternic, de undeva, din adâncul fiinţei mele, au venit cuvintele: “Vrei să fii soţia mea?” Apoi, tăcere. Cred că niciunuia nu ne venea să credem ce am auzit. După o linişte de multe clipe, Roxana m-a rugat: “Repetă, dacă ai curaj şi dacă asta ai vrut să spui!!” Şi, fără să fie nevoie să cuget, am repetat. Apoi ea a răspuns că e onorată să-mi fie soţie. Restul îl ştiţi.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Am fost şi la cununia voastră civilă, cea mai frumoasă cununie la care am asistat vreodată. Ce a făcut-o să fie atât de plină de emoţie, de vibraţie, de suflet?
Roxana: Alice, îţi mulţumesc din tot sufletul pentru ce-mi spui, mă bucură nespus. În afară de “îngerii au complotat serios” nu ştiu ce să-ţi răspund. Totul a ieşit perfect, de la organizarea pe care a dirijat-o impecabil prietenă noastră Vivi, până la vreme, cei prezenţi, muzică, atmosferă… Cert este că nu ne-am propus să vă facem pe voi să vă simţiţi bine. Ar fi fost imposibil. Am ales varianta mai uşoară. Să fim noi fericiţi… că emoţionaţi eram oricum. Aşa că am fost dimineaţa la slujba de Sfântul Petru şi Pavel, apoi ne-am scris Procesele de Predare-Primire şi am venit. Între prieteni. Ne spusese Cristina Groza că e bine să semnăm actele până în 14.20, aşa că asta a fost singură noastră grijă. Iar a mea să nu leşin de emoţie sau să izbucnesc în plâns. Nu ştii cât de recunoscători v-am fost pentru valurile de lumină, sprijin şi iubire pe care ni le-aţi trimis pe toată durata ceremoniei. A fost mai mult decât puteam visa…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Te fotografiaserăm în aceeaşi grădina a Cazinoului din Sinaia cu câţiva ani în urmă, în celebra fotografie în care tu ai apărut fără bluză. Fără să eziţi, ne-ai lăsat să refacem cadrul…
Roxana: Pentru că mi s-a părut super idee, super “coincidenţă”. Faptul că am devenit doamna Gabor-Iliescu, slavă Cerului!, nu m-a schimbat, nu mi-a luat din dezinvoltură. Din contră, mi-a dat aripi! Iar entuziasmul tău de a reface cadrul m-a copleşit… Mi-am amintit de anii în care lucram cu tine şi ne bucuram de fiecare idee năstruşnică de la şedinţa foto…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Iar mai târziu, aţi mai avut o ceremonie absolut specială oficiată de Brandon Bays, în grupul vostru de practicanţi ai Călătoriei.
Roxana: Ceremonia pe care Brandon Bays a acceptat să o oficieze în calitate de “minister multireligions” a fost poate cel mai frumos şi mai emoţionant dar pe care l-am primit până acum noi doi. Să fim căsătoriţi de cea care ne este de mai bine de un an Maestru Spiritual în timpul seminarului “Life Transformation Week”, alături de cei 200 de proaspăt practicieni “Călătoria”, împreună cu care am trăit experienţe incredibile, ei bine, nu se poate descrie în cuvinte. O să-ţi dau însă pentru site un filmuleţ cu începutul ceremoniei, în care, pe Rapsodia Română, colegele noastre coborau treptele amfiteatrului flancat de o pădurice, sub Cerul liber, îmbrăcate cu ii, aruncând petale de flori înainte să venim noi… Au fost nişte momente magice, în care ploaia s-a oprit exact cu 15 minute înainte de ora programată, pentru ca apoi să reînceapă torenţial imediat după felicitări…
Roxana: Aici se preferă viaţa dublă, să ştii că soţul are amantă sau amante, chiar şi alţi copii, dar să te faci că nu ştii. Aşa, vezi, Doamne, aperi valorile familiei. În realitate, da, îi mănânci nenorocitului banii, dar ca bonus te umpli de venin, tu şi eventualii urmaşi.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce înseamnă Călătoria pentru cuplul vostru?
Roxana: “Călătoria” noastră a început anul trecut, de ziua mea, atunci când Brandon Bays a programat primul seminar “The Journey Intensive” în Bucureşti. L-am luat ca pe un semn că “e musai” să merg şi l-am rugat pe Paul să mă însoţească. Doar nu putea să mă refuze chiar de ziua mea! Am început apoi programul de Practician “Călătoria” din dorinţa de a ne curăţi spiritual şi a ne ajuta reciproc să creştem. Nu bănuiam atunci că ne va suda cuplul într-un mod în care nu-l credeam posibil. Între noi acum orice minciună pare ridicolă, orice umbră de îndoială absurdă, orice tentativă de “închidere” sau îmbufnare readusă la lumină cu un zâmbet.
Acum am început amândoi să practicăm “Călătoria” la Centrul de sănătate “Armonia” şi abia aşteptăm să fim din nou traineri la seminarul “The Journey Intensive” pe care Brandon Bays îl va ţine la Bucureşti.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: La întoarcere aţi început să va planificaţi nunta, despre care aţi ştiut de la început că nu va fi nuntă cu mese lungi, aperitive, sarmale şi fripturi servite la intervale măsurate, ci…
Roxana: Ci o petrecere câmpenească, relaxată, în care să nu ne stresăm nici noi, nici invitaţii. Aşa că am pus dress code “popular” de oriunde, ceea ce am presupus că are fiecare în dulap la păstrare şi nu are unde să se mândrească cu iile sau, de ce nu, nu kimono-uri. Cu meniu tradiţional, dar foarte bun, cu plăcinte făcute în casă, cu ruladă cu magiun Topoloveni, aşa, ca la bunici… Am mers la prea multe nunţi unde toată lumea parcă avea un băţ în… fie din cauza rochiilor prea strâmte, fie datorită aşezării la o masă aproape goală sau cu duşmanii de clasă. N-am pus locuri la masă, am pus bufet, am anunţat să-şi lase fiecare tocurile acasă şi… am încins o horă pe poieniţă împreună cu Diana Matei şi trupa ei, de ne-au mers fulgii. Iar noi am avut fiecare trei ţinute – eu tradiţionala rochie de mireasă, simplă, elegantă şi lungă, făcută de fetele de la L’ii Lou (unde şi aici e o poveste, pentru că Paul a intrat o singură dată la ele în Atelier şi, din zeci de rochii de mireasă s-a dus direct la cea aleasă de mine cu speranţa de a-i face o surpriză şi a zis- “Asta e singura în care te-aş vedea!” Și s-a dus surpriza mea! Apoi o costumaţie spectaculoasă din colecţia “Zestrea” a Lilianei Turoiu, o reinterpretare a iei din Mărginimea Sibiului şi apoi tot de acolo am comandat la fabrică unui prieten îi personalizate pentru toată familia, inspirate din portul dansatorilor din trupa Junii Sibiului. Iar el a fost cel mai frumos mire din Univers, cu o combinaţie aleasă pentru el de Adina Buzatu. Ştii, de obicei mireasa străluceşte, iar mirele zici că e un accesoriu în doliu. Am vrut să-i fie şi lui pusă în valoare frumuseţea, iar Adina şi echipa ei au înţeles perfect asta. Iar Mirela Vescan şi Cristina Grama au reuşit să facă un machiaj și o coafură care să dureze, să dureze, să dureze, în ciuda ochilor plini de emoţie şi a îmbrăţişărilor pline de pasiune cu care Paul mă răsfăţa. După ce la cununia civilă Paul a reuşit să ciufulească după primul dans frumuseţe de bucle aranjate cu grijă de echipa Fason, acum Cristina şi-a luat măsuri de precauţie şi a folosit jumătate din agrafele din dotare pentru fixarea cocului şi a voalului, care a căzut la datorie exact când am intrat în maşină după cununia religioasă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Paul, totul e perfect, dar v-aţi contrazis vreodată, aţi negociat ceva, v-aţi mai şi certat?
