Paul: Toamna asta este foarte aglomerată cu drumuri şi muncă, atât legate de proiecte în firmă, cât şi de dezvoltare personală, mai ales în cadrul “Călătoria”. Sunt câteva jaloane fixe şi multe proiecte, însă o luna de miere îşi va găsi locul abia în toamna târzie sau în iarnă. Oricum, ne dorim că toată viaţă să ne fie “de miere”, dar cu sare în bucate!
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: În plan profesional cum se aşază lucrurile pentru voi? Unde vei lucra de acum înainte?
Roxana: Nu ştiu să-ţi răspund acum la întrebare şi, din superstiţie, nici nu vreau. Vom aborda mai multe planuri, sigur unul dintre ele este terapia cu metoda lui Brandon Bays.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar tu, Paul? Ce ai lăsat în urmă, ce ai fost până acum şi ce vei fi de acum înainte?
Paul: Am lăsat în urmă un fel de viaţă în care devenisem un fel de zombie. Se pare că fundaţia nu lăsa să se dezvolte ceva prea mult. În această perioadă totul în jurul meu, chiar şi eu însumi, este în rescriere. Cei din jurul meu s-au schimbat, în toate înţelesurile expresiei. Regândim filosofia şi modul de funcţionare al firmei şi vom deschide un punct de lucru şi în Bucureşti. Îmi place ce fac, şi voi merge mai departe cu entuziasm. Chiar cred în sloganul nostru, “Împreună Pentru Natură”.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum te vezi peste 10 ani şi unde?
Roxana: E prima oară în viaţă când, fără a fi îndrăgostită de vreun străin, iau în calcul un viitor departe de ţara pe care o ador cu disperare.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar peste… 50 de ani, unde şi cum veţi fi?
Roxana: Îmbrăţişaţi… oriunde. Ne-am planificat plecarea împreună, la 95 de ani, dar n-am stabilit ai cui.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dacă e să te poziţionezi peste aceşti 50 de ani imaginari, să priveşti înapoi şi să îi mulţumeşti lui Paul, pentru ce i-ai mulţumi?
Roxana: Pentru că este. Doar pentru că este. Apoi Cerului pentru că mi-a permis să-l iubesc atât de mult, încât să mă poată trece cu un singur gest prin toate stările pe care nici măcar nu le cunoşteam înainte. Dar da, îi sunt recunoscătoare lui Paul pentru faptul că “s-a trezit” în epoca contemporană mie, că a îmbrăţişat ideea că un cuplu se construieşte, nu vine de la sine, pentru că la fel de uşor pleacă şi că, în ciuda efortului uneori inuman, a acceptat să facă muncă de curăţire şi clădire pe curat a poveştii noastre. Şi că a învăţat să spună ce SIMTE!!! Îi mulţumesc zilnic, în fiecare minut… şi toate rezultatele iubirii noastre le Consacrăm cu umilinţă şi mândrie curată…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Paul, dacă e să te poziţionezi peste aceşti 50 de ani imaginari, să priveşti înapoi şi să îi mulţumeşti Roxanei, pentru ce îi vei mulţumi?
Paul: Roxana mi-a redat viaţa într-un moment în care totul părea blocat şi lipsit de perspectivă şi nimic nu mai avea vreo noimă. Mi-a adus aminte că nu există imposibil şi nici “nu pot”. M-a pus în mişcare, cu toată inerţia mea – deloc de neglijat – şi mi-a dat un sens vieţii. Am clădit relaţia noastră pe nişte baze profunde, în care credem cu tărie şi pe care ne străduim să le respectăm. Avem o direcţie pe care am decis-o şi pe care o urmăm. Pe scurt: Roxana mi-a redat viaţa!
Interviu realizat în septembrie 2014
