Observ adesea privirile femeilor din jurul meu și încerc să descifrez ce anume le aduce licărul de fericire, ce le întristează sau la ce anume visează. Astfel, mi-am dat seama că femeile pot ascunde un gând, pot ascunde o rană, dar nu pot ascunde o dezamăgire. Ochii, aceste oglinzi fidele ale sufletului, ne pot trăda uneori în fața celor din jur, arătându-le când suntem împliniți sau neîmpliniți. Și totuși, îmi place să cred că toate acele femei, în ochii cărora zăresc tristețe la un moment dat, vor fi suficient de puternice și vor lua decizii corecte, astfel încât să îndepărteze sursa nefericirii din viața lor.
Nu-mi place să intru cu bocancii în viața cuiva, așa că niciodată nu insist să mi se facă mărturisiri, însă, uneori, mă pomenesc în mijlocul unor confidențe care îmi împovărează sufletul. De ce? Pentru că aflu taine pe care nu aș fi dorit să le știu, pentru că onest este să nu divulg nimic din ce-am aflat, pentru că știu că trebuie să închid cu lacăte în sufletul meu secretele care mi-au fost încredințate. Și, mai ales, pentru că nu-mi place să ghidez destine. Schimbarea, bună sau rea, depinde de persoana direct implicată. Pot fi martora unor destine, pot fi spectatoarea acestora, dar nu-mi doresc să fiu arbitru. Nu vreau să hotărăsc cine greșește și cine nu, cine primește cartonașul roșu pentru că a faultat pe terenul accidentat al iubirii, cine pe cine părăsește.
Din astfel de confesiuni, am învățat că el, cel care ne stă alături – fie că este iubit sau soț – trebuie să ne dea aripi să putem zbura, să ne ajute, să ne încurajeze, să ne sprijine să ne urmăm idealurile, nu să ne îngrădească. De noi depinde de noi cui permitem să ne fie tovarăș de drum, de noi depinde dacă alegem să fim fericite sau nefericite. Vrem, nu vrem, trebuie să ne asumăm consecințele alegerilor noastre. Viața în doi poate fi un drum lung sau scurt, un drum câteodată lin, câteodată anevoios, cu urcușuri, coborâșuri sau cu răspântii. Când viața ne scoate în cale un moment de răspântie, trebuie să știm să alegem: mergem alături de un bărbat-foarfecă, de un bărbat care ne închide idealurile într-o colivie, sau de un bărbat care ne încurajează să ne deschidem aripile, iar apoi ne ajută să zburăm.
Așa că, ai grijă de tine, draga mea dragă, dacă întâlnești un bărbat-foarfecă, nu-i permite să intre în viața ta. Nu-i permite să-ți taie aripile când tu de fapt vrei să zbori, nu-i permite să te descurajeze, atunci când tu vrei să-ți urmezi idealurile. Nu-i permite să te subjuge, nimeni nu este proprietarul nimănui. Nu-i permite să-ți fure identitatea, să te transforme într-un simplu pion pe tabla lui de șah, un pion pe care să-l manevreze cum vrea el.
Ai grijă de tine, draga mea dragă, dacă întâlnești un bărbat care te silește să-ți închizi visurile într-o colivie, să le ții prizoniere, să nu le dai posibitatea să-și ia zborul, nu-i permite să intre în viața ta. Nu te amăgi, nu se schimbă. Știi la fel de bine ca și mine că există bărbați care încearcă să intensifice sentimentul de dependeță, care încearcă să te determine să te bazezi pe ei, până când îți anihilează personalitatea. Tu nu ești proprietatea cuiva, ai propriile propriile dorințe, propriile aspirații. Fii încrezătoare în tine, în calitățile tale. Transformă-le în realitate.
Dar, dacă ai ales cu sufletul și ești convinsă că ai făcut alegerea potrivită, dacă bărbatul de lângă tine știe să te aprecieze, să te respecte și te încurajează să zbori, să-ți urmezi visurile, păstrează-l în viața ta. Poate că nu este bărbatul perfect, poate că îl ai alături de tine pe cel potrivit.
Dani Dumitrescu
