fbpx

Facultati mintale la fara frecventa

de

Inca o luna cu idei putine, dar fixe. Citesc carcaliturile de ultima ora ale colegilor din presa lucioasa si ma rog pentru sanatatea planetei. In definitiv, dezastrele economice au reactii pe termen lung, iar efectul Cernobal inca mai cere taxe, cand si-aduce el aminte. Asa mi-as putea explica nobil (ca sa nu mai fiu a naibii si atat) ceea ce gasesc prin reviste. Aceleasi obsesii, aceleasi gogomanii, acelasi snobism – doar cu mici, enervante variatiuni, cat sa-mi dea de lucru in fiecare editie.

Ne dati apa la moara si la cocuri
 
Ca de obicei, dati-mi voie sa iau tinta si sa fac o sesizare oficiala, poate verifica vreo somitate Indreptarul Ortografic si Ortoepic (nu mai vorbim de punctuatie…), fiindca uneori nici nu-mi vine sa cred ca exista atatia jurnalisti care scriu prost sau nu-si slefuiesc margaritarele – deci nu exclud ideea ca anumite modificari de ultima ora ale gramaticii romane sa-mi scape, eu locuind la dracu-n praznic.
Descopar, asadar, tot felul de accidente: „vei invata not iuni“, „no tiuni de psihologie“, isi ingrasa revista Avantaje porumbelul, ca nu era suficient sa foarfece un cuvant nevinovat o singura data…
Apoi, in aceeasi revista: „expozitii doin tara si chair peste hotare“si „am inceract“.
Iar revista Tabu se grabeste sa iasa la joaca, asa ca mazgaleste un „nu exista nicio sansa de a fi importunate de vizitatori“.
Cosmopolitan are colectia proprie de transari lexicale nemiloase: „nu sunt prea mul-tumiti“, „com-plimenteaza-l pentru per-formantele lui“. Iar el, amabil, te va complimenta pentru ortografia ta, deci toata lumea va fi de-o sinceritate pe care numai hachitele diplomatiei moderne o pot scuza.
Iar The One se lasa prada unui romantism fara diacritice: „ne saru)m“. Poate paranteza aia s-a vrut hieroglifa graitoare pentru un pupoi si-o gurita, nu stiu. Tot The One mormaie ceva despre „Alexandre Desplat, mominalizat la Oscar“. Pai mu, de-aia mici m-a luat miciun premiu, ca promumta ma im loc de ma.
Revista Viva are, la randul ei, cate-o demonstratie de forta: „ii va reveni fiicei sale, atunci aceasta cand va implini 18 ani“. A scris, a taiat, a scris, a ras, a schimbat, a scris, pana la urma a sunat telefonul, a uitat unde-a ramas si asta e varianta care
s-a publicat, o vazurati.
Pe urma, si-a pierdut uzul ratiunii: „ajuta faptul ca niciul dintre colegii“. Precum si dragalasul „designerula ales“. Zici ca-i un fel de limba veche, un carcalete de latina si esperanto antic.
De unde dau toata ziua cu capul de englezisme ridicole, semanate fara rost in tarlaua textului, taman cand avem de-a face cu termeni care se impun a ramane englezesti, redactorul romanizeaza limbajul international. In Avantaje, gasesc forma „cocteil“, nationalist de cuminte, bine ca n-a tradus-o si mai junimist, adica „s-a dus in bar si-a comandat o coada de cocos“. Suna misto, avangardist, hm? (Dupa cum revista Elle s-a scarpinat in cap si, dupa mai multe scrieri si taieri consecutive, a ouat forma „sendvici“, adica nici sandwich, nici sendvis, ci un ghiveci de sandvisuchiuri).
„Apa devine principala tendinta in coafura“, anunta Avantaje, dar cred ca e ceva nedigerat aici, o greseala de tipar (ce surpriza…) sau ceva patologic, oricum, incerc degeaba sa pricep ce vrea sa spuna. Daca o fi vrut sa spuna ceva, ca exista cazuri in care tehnoredactorul iti mai cere trei randuri, ca sa-i iasa designul paginii, si atunci bati campii ca sa plece revista la tipografie, la timp.
 
Stimata redactie, ce mai stiti despre orgasm?
 
Tot Avantaje a gasit o terminatie gustoasa si i-a casunat pe ea: „o forma modernizata, romantizata“. Pe scurt, o forma de-a dreptul tampizata.
„Filmul prezinta povestea de dragoste dintre un adolescent si o femeie“, cica. Bine, asta nu-i o surpriza, de mult nu se mai poarta exclusiv relatiile dintre barbati si femei.
Cred ca as fi putut sa nu va divulg sursa citatului urmator, ca ati fi stiut oricum, deci nu mai are sens sa fac pe misterioasa. In Cosmo, strechea sfaturilor, erotice cu orice chip, a pierdut controlul volanului: „Clinica de ohhhhhrgasme garantate“ (asta e titlul genial). Mai departe: „Fiecare femeie poate experimenta placerea unui orgasm in timpul actului sexual. Dar sa fim seriosi: cateodata nu este atat de usor sa ajungi in Orasul Placerii. Iata ghidul extazului extrem, bun de tinut langa pat, pe noptiera“.
Bun, deci ziceti orice femeie poate ajunge la orgasm („in timpul actului sexual“, se precizeaza, ca sa nu confundam cu orgasmele acelea multiple care apar spontan, de pilda cand impachetam sarmale si virilitatea lor falica ne da idei). Dar, desi orice femeie poate, multe nu pot, asta e ideea. Nu e usor sa ajungi in Orasul Placerii, fiindca n-a platit ca sa fie pe hartile GPS-ului, presupun.
Cat despre ghidul pentru „extazul extrem“ (ce-o fi ala, ca pe noi ne-au invatat la scoala ca tot ce e extrem e prost), rezulta ca, de cate ori te vezi implicata in vreun act sexual, vezi ca a trecut jumatea de ora si nici vorba sa capeti un orgasm, dictezi time-out, aprinzi veioza, cauti pe noptiera, foiesti ghidul de la Cosmo si, cand vezi ce ai de facut, stingi lumina si treci din nou la sex – daca nu cumva amantul tau e deja in faza REM (rapid eye movement) a somnului.
De altfel, Cosmo merita un premiu pentru militantismul asiduu, in vederea combaterii anorgasmiei. I  s-a dus vestea, dupa cum se si lauda: „Primim la redactie din ce in ce mai multe scrisori si e-mail-uri in care ne sunt cerute informatii despre orgasm“. Gen: cand l-ati vazut ultima data pe acest orgasm, daca obisnuieste orgasmul sa dispara de-acasa, cu ce era imbracat, la ce nume mai raspunde, daca e alergic la ceva sau daca se afla sub medicatie permanenta – fiindca astea sunt intrebarile standard, cand raportezi o disparitie.
Mai, deci va dati seama ca a ajuns Cosmo centrul de prim ajutor si interventie rapida, in caz de act sexual nesatisfacator? Se apropie sfarsitul lumii, de unde rezulta ca polologhia cu calendarul mayas, care prevede schimbari masive in ADN-ul uman, a inceput sa se aplice concret, tiptil.
 
Precipitatii in regiunile erogene nordice
 
Obsesia continua, stati, ca n-am scapat. Tot Cosmo are si indrumar practic, cu desene si sageti colorate: „Clitorisul este un fel de nasturel al fericirii, situat la un centimetru distanta de vagin (spre nord). El este adevarata cheie a obtinerii unui orgasm“. Cum asa, ca pana adineauri ziceati ca adevarata cheie e ghidul ala care trebuie tinut pe noptiera, sa fie aproape, in caz de ceva.
Mi-a placut asta cu „spre nord“, dar nu va suparati, am si eu o intrebare, ma scuzati: daca fata sta cu fata in jos, urmare a traditionalelor schimbari de pozitie in timpul unui act sexual consimtit, inseamna ca nasturelul e la sud? Sau, indiferent cum te-ai aseza, nasturelul „fericirii“ sta numai spre nord, ca acul de la busola? Ar fi bine sa lamuriti problema in cel mai scurt timp, pana nu se trezesc unii, care fac amor „in pozitie laterala“, sa-si caute punctele erogene in zona apendicelui vermicular.
Dupa giumbuslucul ieftin dintr-un titlu oarecare, „Celesbianism“ (tertip vechi, tocit prin tabloidele din California), gasesc alt titlu inteligent in Cosmo: „Noutati despre sanii tai“. Multumim, dar suntem la curent, obisnuim sa tinem legatura cu apropiatii nostri. Printre aceste noutati bulversante, ni se comunica o stupizenie: „Vinul rosu chiar are un efect pozitiv sau negativ in aceasta problema, asa ca nu te mai baza pe zvonuri“. Cu alte cuvinte (si intotdeauna e de preferat sa folosesti alte cuvinte decat cele din Cosmo), daca bei vin rosu, ori e bine, ori e rau, asa ca nu mai da crezare altor zvonuri absolut ilogice. In sfarsit, s-a lamurit problema, ma simteam nesigura de cate ori beam un pahar de vin rosu, ma gandeam: Doamne, ce ma fac daca nu e nici bine, nici rau? Daca-l beau degeaba?!
„E delicios de rosu“, mai spune Cosmo, de data asta despre un iPod sau ceva in genul asta, de fapt molima e scapata din haturi, ca si Glamour scrie, cu enervanta relaxare, „un parfum delicios“ – v-am mai zis, daca astia beau parfum, atunci totul se explica.
„Adio tuse uscata, hello sistem imunitar intarit“, iata alt delir menit sa ne lumineze creierii macinati de dileme medicale gospodaresti. Adio, haraieli din gat, hello boala autoimuna! Nice to meet you, reteto.
Revista Elle danseaza redundant, ca de cand se stie: „Tenul perfect este un must-have in acest sezon, asadar nu se admite nicio imperfectiune“. In primul rand, ne-ati capiat cu must-have-urile, e o fandoseala respingatoare, gata, v-ajunge, ati tabacit-o destul! In al doilea rand, tenul perfect nu admite nicio imperfectiune, stim, ca nu suntem cretini. Intrebare: de ce „in acest sezon“? La iarna avem voie si cu ten mazarat, uscat si cu puchitei? Atat as vrea sa stiu.
 
Unu-i moldovean, altu-i din Iran, cu ogar afgan
 
Revista Glamour imi aduce aminte, de fiecare data, ce usor se poate complica totul, cand vrei sa pari intortocheat si sofisticat cu orice chip: „Iat-o inca intr-o piesa Gareth Pugh aproape robotica“ (ghicesc o temperatura a redactorului cam de 37 cu 8, periculoasa, fiindca intretine infectia, corpul nu lupta). Mai departe: „Iar daca e de asteptat ca, sa zicem, Jennifer Lopez sa mearga la un fitting pe masura posteriorului ei… istoric“. La un ce, ma? Ati vrut sa ziceti fitness si-a iesit ceva din cu totul alt container? Si cum adica „posterior istoric“? In sensul ca aceia care nu-i cunosc fundul divei risca sa-l repete? Va explic alta data cum vine asta, acum ma grabesc, scuze.
Tot Glamour isi preface spiritul lucios in fite dizgratioase: „Sa te strambi cand cineva foloseste fraze invechite de tipul «a face dragoste»“. Bine, trec peste faptul ca „a face dragoste“ nu e fraza, dar n-ai cum sa pretinzi gramatica decenta de la cineva care scrie „afla de la fashioniste care sunt must-have-urile“ (cateva pagini mai incolo), fiindca oamenii astia nu mai vorbesc de mult romaneste. Oricum, retineti ca, de exemplu, noi, in Canada si America, vorbim o romana mai limpede decat astia, e un paradox socio-geografic. Asa, si deci „a face dragoste“ a ajuns ceva arhaic, mm? In viziunea Glamour, e ca si cum unul i-ar susura uneia: „Te iubesc, te voiesc, mi-ar placea sa ne imperechem“.
Alte corcituri stilistice, tot in Glamour: „daca nu ai curaj sa porti un print din cap pana-n picioare, domoleste-l cu o culoare fresh, plina de energie, care sa nu neutralizeze outfit-ul“. Domoleste printul fresh, dar nu prea tare, sa nu-ti adoarma outfit-ul, un nonsens pompos, exact de ce-aveam nevoie acum.
Revista Tabu arunca cocoloase criptice in ceafa noastra: „Moby Dick poate fi Kafka“. Poate nu, totusi – va rog eu din suflet. Aceeasi revista este martora ingrozita a revoltei cromatice: „Toate nuantele pielii si ale nisipurilor isi disputa pozitia fata de culori – dintre care cea mai puternica este albastrul, care daca in sezonul trecut era bleumarin, acum are nuante de la albastrul cerului pana la albastru cobalt“. Rezum, ca sa nu va mai chinuiti: toate nuantele se lupta pentru culori, iar daca albastrul era
bleumarin si se leagana intre cer si cobalt (unii pictori se jura ca si cerul e cam cobalt), inseamna ca deja azi e maine, a venit sezonul viitor.             
„Daca pentru multi dintre noi o astfel de dimineata ne strica ziua“, mai scapa Tabu oistea-n topica. Noua ne strica ziua, draga, nu „pentru noi ne strica ziua“.
Intr-adevar, constat pe zi ce trece ca romana e foarte grea. Curios ca nu studentii din Congo spun asta, ci noi, nativii. „Cine este bioxilift si ce face el?“ se intreaba Tabu. Ba nu, de fapt cred ca ne-au intrebat pe noi, fiindca nu ne-au raspuns in niciun fel, deduc ca nu stiau nici ei.
„La fel si cu covoarele din Iran si Afgan.“ Pasamite voiau sa le iasa rima, altfel nu pricep de ce n-au scris Afganistan. E cam lung si se tine minte greu, e drept, dar la valoarea lor, aveam pretentii.
 
Sex cu aterizare fortata
 
Vreti sa vedeti acum pana unde ajunge o boala netratata la timp ? Uite o bataie de campi memorabila, din revista The One: „Da, stiu si eu ca ejacularea grabita e o napasta. Ca doar nu m-am nascut ieri. (…) Radem de ea, de aceasta ruda saraca a sexului. O aratam cu degetul, ii lipim afise batjocoritoare pe spate. O gonim cu pietre, ii tragem la turloaie in public. Ne punem mainile in cap, intrebandu-ne cum, dintre toate femeile, a putut sa ni se intample tocmai noua asa ceva. Pe modelul calatorilor care cred ca ei nu se pot prabusi niciodata cu avionul si, oops, tocmai trebuie sa sara cu parasuta in neant. Da, ejacularea grabita e un afront adus femeii. De cele mai multe ori. Dar cand vine vorba despre sex oral, doamnelor si domnilor, dati-mi voie sa-i cant o oda; si sa o intampin cu un ropot de aplauze la scena deschisa; sa tin o mingiuta pe nas, ca o foca binecrescuta, de atata incantare. Pentru ca ea devine o binecuvantare pagana.“
Sa nu radeti, ca ne bate Dumnezeu acum, in Postul Pastelui, asta nu-i de ras… E ceva grav, deja astia amesteca ejacularile cu catastrofele aviatice, sexul oral cu focile, parasutele cu mingiutele. Asta nu mai e ignoranta sau lipsa de vocatie, ci avem de-a face cu simptome dramatice. Auzi tu, gonim ejacularea cu pietre si-i tragem suturi in turloaie… Eu am impresia ca nimeni din conducerea The One nu supervizeaza anumite pasaje – si sper sa fie asta cauza, altfel e si mai cutremurator.
In schimb, revista Unica ramane-n lumea ei tihnita si, ca o incalzire usoara, ne propune „margele in culori arse de neon“. Bune si-asa, decat deloc. Le port la o bluza arsa cu tigara.
Din seria: stiu, desi habar n-am, Unica spune „in niciun caz nu aplica fondul de ten cu degetele“, iar doua randuri mai jos (deci nu in alta pagina, nu in alta editie), cica „degetele sunt geniale pentru a intinde fondul de ten“. Vasazica, in niciun caz nu fi genial, poarta-te ca un idiot si intinde fondul de ten cu o unealta. „Nu (intotdeauna) esti isterica“, ne mai incurajeaza Unica. Fantastic, ce de lucruri noi si folositoare aflam din reviste…
„Ce barbat poate rezista unei femei in nud? Niciunul“. Logic, fiindca o femeie in nud e ceva foarte rar din punct de vedere medical, suna a corp plantat in alt corp, unde corpul din interior e imbracat si corpul din exterior e gol pusca. „Barbatii inteligenti au sperma mai buna“, chicoteste Unica. Ma rog, depinde ce vrei sa faci cu ea. Nu intru in detalii.
Revista Viva construieste un portret foarte magulitor pentru un star: „Chiar daca Clooney nu este cel mai green actor de la Hollywood, cu siguranta el este unul dintre cei mai rapizi.“ Pai daca nu mai e green (ca e rusine sa spui verde, numai neamurile proaste mai zic culorile in limba romana), cu atat mai mult e logic sa fie rapid. A, dar stati, la ce va refereati cand vorbeati de rapiditatea lui? Sper ca vorbim de acelasi lucru. „Legatura cu publicul e simfonica“, scrie Viva. Cred ca a vrut ceva gen „simbolica“, dar undeva, profitand de neatentia sefilor, mintea a patinat si nu s-a mai putut opri decat in gardul unui cuvant din alt film.
 
Din seria: toape Tabu, sofisticate si analitice
 
Am lasat la urma mamaliga jurnalistica a lunii, fiindca acest circ a fost adapostit de o revista care se pretinde emancipata si de bun simt, care se falea ca stia sa manevreze ridicolul si sublimul deopotriva: Tabu. Mai mult, Tabu sustine, pe website-ul dumisale, ca femeia pe care o promoveaza si careia i se adreseaza este „interesata de viata culturala, implicata in actiuni sociale, interesata de cei din jur, sofisticata, neostentativa, subtila, analitica.“
Bun! Si iacata cea mai recenta femeie sofisticata, subtila, neostentativa: capielile Oanei Zavoranu erau cat p-aci sa ma lase fara replica, noroc ca mi-am revenit. Nu ca s-ar mai mira cineva de ineptiile si obrazniciile unei tate cu pretentii de star, stie toata lumea cam de ce calibru e individa, insa, repet, alaturarea Tabu-ului de osanaua inchinata cu nesimtire unei mahalagioaice sclipicioase e deja suprarealista, chiar daca Tabu nu mai e demult ce-a fost.
Ia ascultati mai intai linguseala reporterului care a intervievat-o pe madam, flescait tot de fantezii: „Nu ma uit sub masa, dar stiu de la sedinta foto ca acei colanti crem ascund un fund ca un mar copt, probabil elastic ca o mingiuta antistres.“ Balele curg in continuare, stati: „Incerc sa nu ma holbez la tate – asa le zice ea“. Pai, mi se pare mie sau tu tot tate le-ai zis?
Dupa ce se lauda zaharisit despre cat de naturala, onesta, celebra si frumoasa e ea, Zavoranca trece la vocabularul ei predilect (transcriu intocmai cum apare in Tabu, cer scuze anticipat cititorilor nostri si va sfatuiesc, daca sunteti sensibili, sa sariti peste aceste paragrafe). Spicuim din geniul catei: „Acolo am recunoscut ca nici nu prea o vazusem, ca era o basinica de emisiune. Zic: nu prea am vazut-o. «Da’ de ce nu te-ai uitat? Foarte rau.» In momentul ala, am zis: auzi, stii ce, imi bag pula-n emisiunea ta si sa te duci in pula mea de toapa proasta si sa nu mai formezi numarul meu in viata ta. (…) Pai e un cacat de emisune, ca daca era una buna, o stiam.“
Pe urma, ea – desavarsita, minunata, artista Zavoranu – se ia de pitipoancele din televiziuni (incredibil!): „Foamea le impinge pe fatucele (sic!) astea fara creier spre televiziune. Nu fac nimic ele, dar au fost remarcate asa de bine, ca au ramas remarcate si ne sufoca si pe noi“. (Pe noi, artistele de valoare, cam asta s-ar deduce). „ti-am spus, la mine se uita oamenii misto si fetele misto. La un moment dat, am spus: sunt jignita sa ma chemati in aceeasi emisiune cu eleva porno, Braileanca, Ciumac. (…) Le-am spus, voi o sa coborati nivelul de cultura!“
Vedeti? De-aia am ajuns sa plec din tara mea.
 
Articol publicat in revista Tango/aprilie 2009

 

Categorii:
Revista presei

Comentarii

  • Faza cu sarmalele e de departe cea mai amuzanta chestie pe care am citit-o in ultimul timp, pacat ca n-am descoperit mai devreme revista asta, a trebuit sa mi-o recomande tata(!!) Am ras 5 minute pe putin la articolul asta, si ras serios, gospodaresc, nu ranjet chinuit in coltu gurii ca la sitcoamele cu hlizeli inregistrate pe fundal. Dar sa stii ca astia din Cosmo au dreptate, vinul rosu poate sa fie si bun si rau, spre deosebire de vinul alb, care uneori e rau, alteori bun, dupa caz 🙂

    Raluc iunie 28, 2011 3:00 pm Răspunde
  • Imi plac la nebunie articolele ei. Imi place sa citesc ceva pertinent, sa rad de o gluma buna, de comentarii acide, fara a fi rautacioase, de idei.Ador sa vad o femeie care gandeste, care are simtul umorului si, mai ales, al limbii romane! O ador!Imi insenineaza ziua o astfel de lectura.

    chris mai 12, 2011 10:19 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *