Cristian Popescu – ‘Trebuiau sa poarte un nume’
de revistatango.ro Marea DragosteCaragiale n-a existat. A existat numai o tara frumoasa si trista in care mai toti oamenii erau condamnati la crasma pe viata. Cu halbe de bere legate la-ncheietura ..
Caragiale n-a existat. A existat numai o tara frumoasa si trista in care mai toti oamenii erau condamnati la crasma pe viata. Cu halbe de bere legate la-ncheietura ..
Cu ce adanc sa Te masor? de unde/ Atata inaltime, sa Te ating?/ Ma urc in cer si cerurile-s scunde,/ M-afund in mari, amare funduri ling.
Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,/ Camasa de pe mine, iubito, poti s-o storci,/ Si m-am gandit pe ape la inimile noastre,/ Dar m-ai strigat ..
Crivăţul Dă şfichiuri, nemernică slugă, dă bici, ticălos vizitiu; nu ştiu telegarii să fugă cât crivăţ în mine eu ştiu. Ah, sania-ntoarce-o ..
Iubirea noastra a murit aici./ Tu frunza cazi, tu creanga te ridici.
De-aicea, de pe patul de spital/ Pe care ma gasesc de vreme lunga,/ Consider ca e-un gest profund moral/ Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Cum treci acum si apa e-n ruine, si-ti este bine si imi este bine, as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine e vie vrerea ambelor destine.
Iubito, cata lume intre noi/ Numaratori de ploi din doi in doi/ Si dintr-un ochi de dor necunoscut,/ Cate zapezi pe buze ne-au crescut…/
Chiar si iubirea poate sa ucida,/ Cand se supune pretului de cost/ Si dovedeste astfel sa fi fost/ Prea dreapta,prea egala,prea lucida./
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!/ Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,/ Tot ce poti face este sa fii o persoana ..
La trecatorile muntilor/ gem cu tampla pe stanca./ Si-as fi vrut sa te mai laud inca,/ luminata culme a muntilor.
Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data, Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou, Ma învelesti cu parul si ma saruti o data, Si pieri din fata ..