In anul 2000, Fay Weldon publica un articol in The Independent, cu un titlu provocator: ‘It is very sad, but it’s the time to declare that love is dead”. Mai mult decat atat, articolul se deschidea abrupt cu o propozitie scurta ca un verdict: “Dragostea devine un produs foarte rar”. Observatiile ei, care au premers tristei concluzii, se refereau la ziua Sf. Valentin, zi in care magazinele sunt invadate de obiecte – flori, ciocolata si dulciuri, mesaje scrise, felicitari etc. -, iar restaurantele sunt pline de oferte de dineuri festiv, foarte speciale, superromantice.
Pare ca Evul Mediu revine cu toate practicile sale de curtoazie prin care femeile erau rasfatate, considerate, adulate. Aici Fay Weldon suspecteaza realitatea prezentului, a acestei abundente de semne ale iubirii pure, ale idealizarii personei iubite, afirmand ca fata adevarata, obsesiva a iubirii ne socheaza: iubirea este prea dureroasa si neconvenabila, ea ne ia prea mult timp si prea mult effort si energie, ne face sa nu ne mai pierdem in contemplarea celuilalt, iubit. Costurile psihologice ale iubirii sunt mari, ele se convertesc in materialitatea unor gesturi, pe care comertul le dezvolta nemasurat, facandu-ne prizonierii obiectelor.
Astazi, lumea s-a schimbat. Un iubit insistent poate fi un bataus, iar femeia care-l suporta “pentru ca-l iubeste” totusi este considerata jalnica si lipsita de putere, fapt pentru care s-au inventat terapii care s-o scape de dependenta nevrotica de barbat. Adorabilele, sfielnicele flirturi, petrecute uneori intr-o tandra complicitate la birou, la locul de munca, in general , au devenit acte reprobabile de hartuire sexuala, barbatilor le este frica de femei, iar femeilor le este frica de violuri. Fetele vor copii ca sa se realizeze – o realizare personala, pe cont propriu – si nu pentru ca iubesc pe barbatul-tata. O maternitate in care barbatul este exclus s-a nascut, incurajand adoptiile, ca semn al modernitatii. Unele femei nici nu se mai complica, apeland la bancile de sperma. Asteptand fara entuziasm marea iubire, multe femei nu-l afla pe El chiar daca el se gaseste sub nasul ei.
Dorim iubirea, ah! O dorim, pentru ca ea este un drog care ne face sa ne sclipeasca ochii, sa iradiem, sa fim nauce, sa vedem totul in roz. Totul pare sa ne sustina aceasta dorinta. Si totusi, totul ramane doar dorinta. Suntem amabili, limbajul nostru este sec si prescurtat, ca la un cabinet de terapie si mai putin romantic. Exista, spun psihologii, prea multa constiinta de sine, prea mult calcul si gand ascuns, prea mare preocupare pentru self-esteem. Nimeni nu ne ajunge. Am devenit prea analitici, prea constienti si lucizi, pentru a fi deschisi la iubire. Statisticile privind divortul, privirea catre cei din jur, nenumaratele povesti despre infidelitate, presiunea catre sexualitate, noile subiectivitati ne taie curajul. Cuplul- alianta nu cauta iubire, ci sex si confort. Spatiul privat este invadat de lumea exterioara, cu excitatiile si nervii ei, cu aventura si exhibitia ei, cu personajele din reality show care se dezbraca la noi in apartament, se misca si convietuiesc cu noi.
Femeile nu mai par sa aiba nevoie de protectie, capul lor dragalas, cu par frumos si sanatos, cum numai ele o merita, nu mai cauta umarul masculin pe care sa-si suspine tristetile. Ele au cariera, bani, proiecte, relatii. Ele se descurca singure, traiesc singure si chiar cresc singure copii. si, atunci, ce le mai poate oferi un barbat? Doar sex. Cele mature, se mai consuma in telenovele, suferind, sperand, palpitand cu eroinele. Cele tinere poate ca practica cate ceva din telenovele, visand la fobalisti.
Viata se misca repede. Nu mai e timp de romantism. Sau daca-l doresti, il planifici.Modele ai in filme: lumanari speciale, parfumate, o masa eleganta, flori, lumini adecvate, muzica pe masura, bauturi fine. Romantismul costa bani si un loc in agenda. |n rest, sexul se face printre altele, ca orice alta actiune, fara sperante desarte, inarmati de multiple retete pe care revistele le ofera cu generozitate. Partenerii se schimba; pana la urma toti se culca cu toti, pe rand, intr-o schema combinatorie, pentru ca timpul preseaza si nimeni nu are timp de a explora alte lumi in afara celei imediate, cea in care muncesti, te enervezi, te exalti. Traiesti, pur si simplu.
Nici macar pustii nu mai iau in serios iubirea. Ei vad in jur, suficient de bine, ca sa inteleaga cat de important este corpul. Nici un sfat medical nu opreste o juna sa-si expuna abdomenul si salele la vedere pe timp racoros, indiferent de context, adesea. Traiectoria cunoasterii celuilalt este rapida si se opreste la sex. Sex terminal, am spune. Desi infidelitatea ramane inca motivul principal al separarilor, serialitatea relatiilor sexuale atat la barbati, cat si la femei este in crestere. Infidelitatea poate fi depasita, se spune, prin chiar serialitate consimtita. In relatiile scurte si relativ precipitate nu incape infidelitatea. in pofida jindului pentru iubire si stabilitate, consensualitatea privind numarul de relatii scurte pare sa aiba castig de cauza. Ba chiar mai mult. Adulterul consensual se raspandeste si tinde sa devina un obstacol al divortului si o atitudine deschisa si neipocrita fata de sex.
Nu-i asa ca iubirea si sexualitatea se privesc una pe alta, intr-o relatie din ce in ce mai complicata si mai putin limpede, in care regulile sunt din ce in ce mai neclare, iar opiniile din ce in ce mai diferite?
Exista, spun psihologii, prea multa constiinta de sine, prea mult calcul si gand ascuns, prea mare preocupare pentru self-esteem. Nimeni nu ne ajunge. Am devenit prea analitici, prea constienti si lucizi, pentru a fi deschisi la iubire.
Experimentez asta in fiecare zi, pe rporia-mi piele, alaturi de omul cu care stau de 6 ani. Iubeam la nebunie, cu inima deschisa si inconstienta, dand tot ce pot omului de langa mine. Dar constant ma loveam de bariera calculelor lui, de exactitatea planurilor lui si de cinismul acestui gen de comportament. Totul, dar totul este planificat in cele mai mici detalii. Nu putem fi tineri si liberi, nu putem pleca maine unde vedem cu ochii, macar o data-n viata, pentru ca nu era "planificat". Gandurile ascunse si precizia omoara iubire, incet, dar sigur. Ma uit la mine, care incerc sa salvez ce-a mai ramas din iubirea mea nemarginita pt el, si constat ca ce-a fost mai frumos a fost ucis de calcule si constrangeri. iubirea noastra a fost strangulata incet incet de meshinaria amanarilor si amagirilor…de exactitatea planurilor care trebuie respectate si de expresia mult prea des folosita – "toate la timpul lor". Tergiversarea, luciditatea si analiza inving dragostea!