Mihaela Tatu: Doamne-Doamne ne iubeste pe toti. Dar fata de mine are o slabiciune…

de

Este cea care ne-a invatat sa fim nu o data, ci de trei ori femei. Si continua sa ne invete sa traim vieti mai frumoase, mai pline de sens. Mihaela Tatu a strabatut in vara asta Camino de Santiago, si s-a intors de acolo cu sufletul si mai curat decat inainte, cu zambetul si mai frumos.

Marea Dragoste / Tango: Erai diferita de alti copii, cand erai mica? Cum erai? Tot vesela si zambitoare cum esti acum?
Mihaela Tatu: Nu m-am gandit niciodata ca as fi fost diferita de alti copii. Dar stiu ca, atunci cand eram mica, mama se lauda ca nu eram plangacioasa cand ma trezeam din somn, ca nu eram “miertaita” cand eram bolnava sau cand ma loveam si ca eram plina de energie si pusa pe sotii si glume mai tot timpul. Mai tarziu, colegii de scoala imi cautau prezenta pentru ca eram nu doar o tipa de gasca, dar si un bun prieten. Si da, toata viata mea am fost o fiinta “vie”. Am ras, am trait si simtit intens tot, m-am bucurat de tot ce e in jurul meu si mai tot timpul am vazut partea plina a paharului. Exceptie facand cativa ani in care am fost partasa la o viata care a fost a mea, dar in care am fost bolnavicios implicata. Atunci au trecut veri carora nu le-am simtit parfumul si au trecut toamne a caror bogatie si culoare nici n-am le-am observat. Noroc de mine ca m-am trezit la timp. Imi place sa petrec timp cu cei mici. In preajma lor nu e deplasat sa te joci, fara ca adultii sa te priveasca chioras. Sunt sinceri, firesti si te simt daca nu esti ce pari a fi. Ce pacat ca nu putem ramane asa.

Marea Dragoste / Tango: Tu ai ramas asa… Sau asa pari…

Mihaela Tatu: Tata mi-a spus odata cu dulcele lui grai ardelenesc, ca daca voi lua foarte in serios viata, asa ma va trata si ea pe mine. Si raportul de forte nu e tocmai just. Asa ca poti trece peste situatii dificile si poti aborda in dialog subiecte delicate, cu umor si zambet pe buze. Asta nu inseamna ca nu am avut momente in care am fost trista pana in adancul inimii sau ca nu am plans pana tarziu in noapte. Dar au trecut repede.
Si mai e ceva. Nu tin manie. Sunt necajita pe moment dar nu pot si nu simt structural, dusmanie. Nu pot sa nu vorbesc cu ai mei, chiar daca am avut o contra in discutie. Nu-i normal.

Marea Dragoste / Tango: L-ai amintit pe tatal tau. Ce meserie avea, ce erau parintii tai?

Mihaela Tatu: Tatal meu a fost santierist. Era tot timpul pregatit de plecare. Impreuna cu echipa lui, terminau un cartier, sau un spital, sau un combinat si pleca in alt oras. Asa erau vremurile… de constructie si reconstructie. De cate ori merg in Brasov si vad Spitalul Judetean sau blocurile din zona Garii, simt o strangere de inima si ma gandesc la toti cei care au cladit si ridicat ceva, printre care si tatal meu. Si ma gandesc la faptul ca nimeni nu sta o clipa sa-si aminteasca de ei si ni se pare firesc sa avem tot ce avem in jurul nostru. Si consideram ca ni se cuvine totul. Da, asta e…
Tatal meu era un intelectual prin aspiratii. Cu o cultura generala de exceptie, dar si cu o dorinta de libertate cum rar am intalnit. Mergeam cu el pe munte, dar nu urmam traseele scrise pe indicatoare. Mergeam pe toate cararuile si-mi arata cuiburi si vizuini si plante si animale si tesea in jurul lor tot felul de povesti ca sa-mi trezeasca interesul si curiozitatea. Avea imaginatie si un extraordinar dar de povestitor. Cateodata seara, stau si acum cu Ioana si ne aducem aminte de el. Pentru ca a fost un tata bun pentru mine, dar pentru Ioana a fost un bunic de poveste….
Mama l-a urmat peste tot. A lucrat pana la 36 de ani, pana cand l-a cunoscut pe tata. Era diferenta intre ei. Mama, cu o educatie rigida putin, de domnisoara de pension, avea tot timpul ceva de comentat fata de stilul haiducesc de abordare a vietii, pe care il avea tata. Dar l-a iubit intens.

Marea Dragoste / Tango: Iar tu ai fost un copil dorit?

Mihaela Tatu: Da! Pe mine m-au avut tarziu. Mama avea 43 de ani. M-au dorit foarte mult. Tata cred ca, in adancul sufletului lui, si-a dorit baiat. Poate de-aia m-a crescut mai baieteste, spre disperarea mamei. Si mi s-a potrivit ca o manusa aceasta abordare a educatiei mele, pentru ca firea mea era mai jucausa. Ce domnisoara…, ce cusaturi si rochite cu volane?… Traforaj, prastie, arc, plimbari lungi in padure si catarari prin copaci si pe stanci…. Ce am primit cu forta de la mama (rade), a iesit la iveala mai tarziu, cand m-am trezit in tot felul de cercuri simandicoase, unde existau anumite reguli de bune maniere. Ce mi-au mai folosit si cum i-am mai multumit!!! Am avut o copilarie frumoasa in care parintii petrec timp de calitate cu copiii lor. Spuneam ca am venit pe lume si in viata lor destul de tarziu si nu le-a fost foarte usor. Dar era pe atunci un firesc al trairii vietii, fara panica. Si un fel de armonie. M-au iubit si m-au crescut si educat asa cum s-au priceput ei mai bine. Nici atunci si nici acum, scoala pentru parinti nu exista. Si totul se invata din mers si o data cu copilul. Si cand zici ca la al doilea vei sti cum sa procedezi, iti dai seama ca al doilea nu-i ca primul si tot asa.

Marea Dragoste / Tango: Sigur ca e asa, eu stiu… Ce voiai sa te faci cand vei fi mare, sau ce spuneai ca vrei sa fii? Si ce te-ai facut, pana la urma?

Mihaela Tatu: Ah, voiam cu disperare sa ma fac “artista”. Dar mama a fost mai tare decat mine. Nu m-a lasat. Prejudecatile vremurilor referitoare la actrite… Iar eu am fost un copil destul de cuminte, care mi-am ascultat parintii. Am ajuns doamna de birou cum a visat mama. Contabila. Mama a fost multumita, iar eu nefericita. Asa ca imediat ce-am prins un moment prielnic (vezi Revolutia), am schimbat cu mult curaj si inconstienta, dupa parerea familiei mele, macazul. Iar mai departe se stie… am ajuns “la televizor”… (rade)

Marea Dragoste / Tango: Cum a venit dragostea in viata ta? Cand te-ai indragostit prima oara?
Mihaela Tatu: Usurel si pe nesimtite. Am fost indragostita de mai multe ori, dar pe cand lucram la intreprinderea Hidromecanica, o intreprindere care acum a fost stearsa de pe fata pamantului – am fost la Brasov, si am constatat cu stupoare ca nu mai e. Pufff…a disparut o data cu amintirile mele. Neplacut -, mi-a iesit in cale un tanar care se remarca dintre ceilalti. Nu mai spun prin ce… Cert este ca dupa 6 luni de prietenie m-a cerut de la ai mei si am zis DA. Si m-am casatorit. Dupa alte 6 luni am ramas insarcinata cu Ioana si iata-ma mama pe la 22 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Si cum a fost, Mihaela, sa te trezesti mama la 22 de ani?
Mihaela Tatu: Wooow, ce m-am mai speriat!!!. Dar m-am descurcat si am crescut o data cu ea. Iar acum multumesc cerului ca mi-a dat un asemenea destin. Si o prietena de nadejde.

Marea Dragoste / Tango: Deci asta a fost si prima dragoste din viata ta? Cea care s-a preschimbat intr-o casatorie?
Mihaela Tatu: Prima-prima oara m-am indragostit prin clasa a 8-a de un baiat mai mare care era si fiul unor prieteni de familie. Tot spre disperarea mamei care credea ca nu-mi va mai sta mintea la carte. A tinut o vara. Dar imi aduc aminte cu drag de acea perioada.

Marea Dragoste / Tango: Apoi te-ai maritat… A fost singura ta casatorie?
Mihaela Tatu: Da. A fost prima si singura data cand m-am casatorit. Deocamdata (rade). S-a intamplat foarte repede. Intr-un an l-am cunoscut pe tatal Ioanei, m-am casatorit si am si conceput minunea de copil pe care o am. Am facut impreuna un lucru extraordinar.Si asta a sudat relatia de prietenie care ne leaga. Am renuntat la casatorie, care avea nevoie de un altfel de sentimente, dar am pastrat prietenia care e mult mai solida. Ti-am mai spus, si daca nu, iti spun acum. Ii multumesc cerului in fiecare zi pentru viata pe care mi-a dat-o si pentru oamenii minunati care au trecut prin ea. Si mai stiu ca Doamne-Doamne ne iubeste pe toti. Dar fata de mine are o slabiciune. Mi-a dat un destin din care am avut ce si de la cine sa invat. Uneori cu durere, alteori cu o fericire greu de masurat, dar am invatat si am crescut si mai am ohooo… destule de aici inainte.

Marea Dragoste / Tango: Dar sarcina, copilul, cum ti-au schimbat viata?
Mihaela Tatu: Cred ca a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat. Nu pot spune ca am fost foarte incantata cand am aflat ca sunt insarcinata. Locuiam intr-o garsoniera confort 4, fara baie si fara bucatarie. Baia comuna imi impunea sa fac dus dupa un program stabilit. Hm, greu de suportat pentru mine, care eram obisnuita (obicei care nu m-a parasit nici acum) sa stau 2-3 ore in cada. Bolnava de igiena, chiar iesita din comun, inca mai mergeam la mama sa fac baie. Despre dus acolo, nici nu se mai discuta. Ca o paranteza, cu aceasta provocare m-am confruntat si pe Camino. A trebuit sa renunt la niste tabieturi si sa accept si alt fel de modalitate de igienizare, pe repede inainte si cateodata cu apa rece. Fiecare cu ciudateniile lui. Revenind, aveam o camera mica, mobilata cu un dulap, o masuta mica, doua fotolii, un pat si o chiuveta. Mai mult nu mai incapea si nici sa fi vrut. Dar erau ale noastre si eram fericiti. Nici nu era de mirare ca am ramas insarcinata asa de repede. Ce sa fi facut intr-un spatiu atat de mic, nu!? (rade). Gateam pe un resou pe holul care mi se parea fara capat seara, cand veneam acasa si era intuneric. Mancarea dura ore pana o faceam. Dar era gatita de mine cu multa dragoste si iar eram fericiti. Am locuit acolo un an de zile. In ultima perioada de sarcina ne-am mutat intr-o garsoniera la etajul 2 in alt cartier, cu baie, bucatarie si balcon. Huzur, ce mai?!

Marea Dragoste / Tango: Te-ai simtit bine pe durata sarcinii? A fost o perioada… suportabila?

Mihaela Tatu: Nu am avut o perioada prea roz in timpul sarcinii. Era in 1984-1985, cand, ca uzina sa faca economie de energie, conducerea modifica programul de lucru cum o taia capul si se intampla sa lucrez 2-3 saptamani incontinu, fara duminici libere. (nu existau si sambete libere pe atunci). Apoi mergeam mult pe jos iarna, pentru ca nu prea erau mijloace de transport in comun, era foarte frig in case si ca totul sa fie “perfect” am mai avut si sarcina toxica. “M-am rastit la papuci” toata perioada de sarcina si am avut tot felul de dereglari. Dar a trebuit sa merg la lucru pana in ultima clipa, ca sa pot sta cat mai mult cu puiul meu acasa, dupa nastere. Si aveam 21 de ani si jumatate. Nu stiu daca a fost usor sau greu pentru ca nu aveam un termen de comparatie. Abia acum realizez cat de puternice erau relatiile intre oameni. Dupa ce am nascut, a venit momentul sa vin acasa de la maternitate. Dar cu ce? In ’85 a fost o iarna atat de grea in Brasov, incat “edilii”orasului au considerat ca trebuie sa opreasca circulatia masinilor proprietate personala. Taxiuri nu, asa ca era cat pe ce sa venim pe jos cu bebele in brate. Noroc cu o doamna care nascuse cu mine o data si al carei sot era soferul unui director…. Ne-a adus si pe noi acasa. Dar cand am ajuns acasa am dat peste alte belele. Nu curgea nici apa rece, d’apai calda. Si atunci fostul meu sot impreuna cu un prieten au luat un cazan mare si l-au umplut cu zapada, pe care am topit-o pe aragaz ca sa pot spala scutecele Ioanei. Tare ma mai revolt cand ii aud pe cei care spun ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Fiecare regim a avut realizarile si ororile lui. Eu le-am trait pe cele ale regimului comunist si nu-mi mai doresc experienta.

Marea Dragoste / Tango:
Fetita v-a legat mai mult? Cum a fost?

Mihaela Tatu: Eu mi-am dorit-o pe Ioana cu toata fiinta mea abia dupa ce am nascut-o si am luat-o in brate. Era atat de calda si buna. A fost un copil cuminte si vesel. Insa nu pot spune ca venirea pe lume a unui copil leaga o casnicie. Relatia mea cu tatal Ioanei de pe atunci a inceput sa se transforme putin cate putin in una de camaraderie. Asa a fost sa fie. Poate m-am casatorit prea devreme, poate nu am stiut sa facem deosebirea intre sentimentele de prietenie si cele de iubire. Acum ma gandesc la asta cand judec detasata si sunt inafara situatiei.
Anii au trecut, ne-am mutat si de acolo la un apartament cu doua camere. Mai mult spatiu, mai multa singuratate. Pentru ca aveam programe diferite de lucru, ieseam cu Ioana pe rand, apoi ne-am sprijinit unul pe celalalt cand ne-am hotarat sa facem tot felul de cursuri si scoli. Si asa putin cate putin ne-am instrainat, chiar fara sa ne dam seama, urmandu-ne fiecare drumul. M-a intrebat o data o ziarista unde-mi pun o bila neagra, la mama, la sotie sau la profesie. Am raspuns atunci si-mi zic si acum, la sotie. Statutul de mama a fost pentru mine o mare bucurie. Ma jucam cu Ioana si-mi facea o placere uriasa sa iesim impreuna sa petrec timp cu ea. Apoi parintii mei m-au invatat ca serviciul este cel mai important lucru din viata unui om. Nu am mai avut energie si pentru cel de sotie. Mi-am facut doar datoria, dar fara acea tragere de inima.

Marea Dragoste / Tango: Implinirea din anii aceia ti-a venit din rolul tau de mama, nu de sotie…

Mihaela Tatu: Acum, dupa 27 de ani, pot spune ca Ioana, si in general un copil in viata unei femei aduce implinirea majora. Motivul pentru care am venit in aceasta lume femeie este acela de a aduce, mai departe, pe lume, un copil. Am facut asta si ma simt bogata. Acum tatal Ioanei traieste in Spania de 13 ani. Ne vizitam si e foarte mandru de fiica lui. Si imi multumeste pentru ca am fost mama care am fost. Impreuna cu Ioana, noi doua formam o echipa imbatabila impotriva a tot ce vine dinafara. Ca in interior am mai avut mici frecusuri. Asa ca intre mama si fiica. O iubesc.

Marea Dragoste / Tango: De ce un om atat de intelept si bun ca tine nu a reusit sa-si salveze relatia?

Mihaela Tatu: Nu mi-am salvat casnicia pentru ca ceea ce traiam noi nu avea datele unei casnicii. Cand eu am venit la Bucuresti cu Ioana, tatal ei a plecat in Italia si am stat despartiti doi ani. Fara sa ne vedem, dar mai ales fara sa comunicam prea mult. In acea perioada pentru mine nu a existat decat munca si dorinta de a nu insela increderea si asteptarile celor care m-au adus la Bucuresti, iar el se straduia sa-si croiasca un drum afara. Cand s-a intors mi-am dat seama ca ceva s-a rupt definitiv intre noi. Am rupt o casnicie si am salvat o prietenie. Cunosc multe povesti in care cei doi stau impreuna doar de teama familiei, sau de gura lumii, sau pur si simplu sa salveze niste aparente. Intr-o discutie l-am rugat sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna “Te iubesc”. Nu a mai putut. Si nici eu nu am putut. Si ne-am dat seama ca intre noi este ceva foarte puternic dar de alta natura. Si am procedat ca atare. Apoi Ioana m-a sfatuit ca e mai bine asa. Si el si eu aveam dreptul la o a 2-a sansa. Nu stiu daca am fost inteleapta sau nu dar azi dupa 13 ani, avem o relatie armonioasa pe care nu as da-o pentru nimic.

Marea Dragoste / Tango: Cat de usor sau de greu ti-a fost sa regasesti dragostea si dupa ce ai divortat?
Mihaela Tatu: Nici nu stiu cum s-a intamplat. In urmatoarea iubire a vietii mele m-am trezit implicata pe negandite. Am fost colegi ani de zile la Brasov. Si ne-am reintalnit intr-o vizita a mea acasa. Si s-a intamplat. Dar nu inainte de a-i cere voie Ioanei sa-mi faca curte. A fost frumos. Si a tinut 10 ani. A fost ca o a doua casnicie, dar fara acte.

Marea Dragoste / Tango:
Acum o mai cauti sau…?
Mihaela Tatu: Iubirea… Am citit undeva “Be love!, Everything else is love”. Mi-a placut tare mult. Iar acum dupa atatia ani, mi-a dat seama ca este atata iubire in jur si in mine, ca nu mai am ce cauta. Ea este. Si da, mi-ar placea sa am cu cine sa impartasesc atata frumusete care exista in jurul nostru si sa daruiesc bucuria pe care o simt. Dar nu caut cu orice pret pe cineva. Nu ma simt singura cu mine si nu ma plictisesc. Si in aceasta armonie usa sufletului meu este deschisa doar pentru armonie. Restul se autoexclud. Asa ca daca va veni este binevenita, daca nu voi continua sa invat si sa evoluez altfel decat pana acum, bucurandu-ma de tot ce ma inconjoara. Vezi ca folosesc poate prea des expresia “in jurul meu”. pentru ca au fost ani in care nu am vazut si nu m-am bucurat de “in jurul meu”. Acum am facut cunostinta si cu “mine” si “in mine”. O consider o mare realizare. Vom vedea ce imi aduce viitorul. Doar am viata inainte, nu:-).

Marea Dragoste / Tango: Cum de nu esti in prezenta intr-o televiziune?
Mihaela Tatu: Dupa experienta de sanatate neplacuta de anul trecut, cand am banuit ca am o boala foarte grava, incurabila  – din fericire nu a fost asa – mi-am dorit o pauza. Si ma felicit pentru ca am fost inca o data inspirata si curajoasa. Mi-a prins bine. Asa am avut ragazul s-o cunosc pe Mihaela cea adevarata. Si cand am hotarat sa ma intorc am stat acasa mai mult si am vazut ce se intampla in media. Atunci cand o televiziune va dori un format fain, in care sa ma simt bine, ma voi intoarce. Poate ca nu mai este asta drumul meu, cine stie!? Dar eu consider ca aici, in aceasta tara va exista o televiziune pentru care calitatea sa fie mai importanta decat audienta. Si/sau cele doua sa mearga mina in mana fara a face compromisuri.

Marea Dragoste / Tango: Ce-ai facut in ultimii ani, de cand nu mai ai emisiune? Unde ai fost si… de ce?

Mihaela Tatu: Stii ca e o intrebare pe care ti-o pun unii ziaristi mai lipsiti de imaginatie, ce pasiuni ai? Eu am fost foarte sincera cand am raspuns, calatoriile. Sa colinzi lumea cu un rucsac in spate incercand sa pricepi de ce alte popoare gandesc si actioneaza altfel? Sa cunosti alte obiceiuri si alte culturi. Sa gusti din bucatele altor semintii si sa razi, canti si dansezi pe ritmurile folclorului lor. Sa participi la sarbatorile lor si sa te bucuri de alte fantezii pe care natura le-a avut cand a creat alti muntii, apele si campiile lor. Sa mergi in locuri despre care ai citit in cartea de istorie sau ai auzit in legende. Sa calci pe aceleasi pietre pe care au calcat eroii copilariei tale. pentru mine este impresionant.
Asta am facut. Am calatorit cat am putut. O parte din Europa si putin din Mexic. Dar experienta vietii mele a fost Drumul Sfantului Iacob. Adica Camino de Santiago de Compostela. 826 de km pe jos. Drumul, Dumnezeu si cu tine. Atat. M-am intors alt om. Stiu cu cine am de-a face cand privesc in oglinda, stiu care-i sunt slabiciunile, calitatile si stiu de ce e in stare. Asa ca nu mai pot face orice doar ca sa ma raportez la mastile care misuna in aceasta societate. Asta e.

Marea Dragoste / Tango: De cine ai fugit pana la capatul lumii si ce ai gasit acolo de te-ai intors asa de zambitoare?

Mihaela Tatu: Am plecat in lumea larga ca sa o descopar. Nu am fugit de nimeni. Dimpotriva, am cunoscut multe fiinte cu care am ramas intr-o relatie de autentica prietenie. Si m-am descoperit pe mine. Asa cum sunt. Si am descoperit ca pot fi de oriunde si pot calatorii spre oriunde. Tot eu sunt. Sunt o fiinta universala. Sufletul meu se simte bine cand este acasa. Adica in mine.
Si nu pot cere celor din jur sa fie buni, calzi, sinceri, onesti cu mine daca eu, acolo inlauntrul meu nu sunt asa. Dar sincer.
Si nu poti sa-i faci pe toti sa te iubeasca daca tu nu ai sentimente frumoase si curate fata de ei. Si mi-am mai dat seama ca daca ceva nu-mi place la cineva, inseamna ca acel ceva e urat si la mine si se oglindeste in acea persoana.
Mi-am dat seama de multe alte lucruri. Viata e frumoasa si plina de intamplari care fac din tine o fiinta complexa, totala, unica si irepetabila. Si cand ajungi sa cunosti aceste lucruri, atunci esti plin de intelegere fata de toti si toate. Atunci cand mai ai rautati fata de altii sau simti rautati ale altora fata de tine, treci cu ingaduinta peste si incerci su cuprinzi cu toata iubirea de care esti capabila acea situatie/persoana si lucrurile se schimba de la sine. Spun asta pentru ca am trait-o si o traiesc. Si atunci zambesti pentru ca linistea si armonia din tine nu ti le ia nimeni, dar tu poti sa le daruiest impreuna cu toata iubirea ta, tuturor. Gata. Am dat prea mult din casa. Concluzie….? Viata e minunata. Iar starea de fericire este indusa de vointa ta. Iti propui dimineata sa fii fericit si nu te lasi. Suna neobisnuit dar este adevarat. La sfarsitul fiecarei zile iti dai seama ca ai descoperit ceva, ai invatat ceva, ai facut ceva. Daca vrei si daca ai ochii mintii si inimii larg deschisi.

Marea Dragoste / Tango: Crezi in marea dragoste?
Mihaela Tatu: Da. Cu toata fiinta. Dar nu in unica mare dragoste. Cred in dragoste. Fiecare relatie pe care am avut-o a adus un plus de ceva in mine si m-a implinit. Fiecare fiinta care a trecut pragul sufletului meu m-a invatat cate ceva. Si le multumesc pentru asta. Fie ca a vrut fie ca nu. Pentru ca asa e. Dai si primesti. Asta e schimbul. Da, cred.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai plans ultima oara si de ce?

Mihaela Tatu: Acum cateva zile, fiica mea mi-a spus ca este atat de fericita, incat i se pare ireal. Am plans tare si cu toata inima, am plans de fericire. Dar daca vrei sa ma intrebi cand plang asa… in general… Iti voi raspunde ca plang la filmele cu animale. La victoriile sportivilor nostri, la un spectacol de balet. Rezonez poate prea sensibil la tot ce e arta. Sau in fata unui peisaj minunat din natura. Ce sa fac? Asta sunt. Nu mai las supararea sa ma cotropeasca si sa-mi dea motiv de plans.

Marea Dragoste / Tango: Ce anume te face intotdeauna sa razi si te binedispune?

Mihaela Tatu: Fiecare dimineata. Mai ales daca se iteste si o raza de soare ziua e ca si castigata. Plimbarile in parc cu Gore, catelul meu. Parcul dimineata, cand parca nu vrea sa-si deschida ochii in fata zilei din ce in ce mai reci, acum toamna. O sa zici ca sunt dusa dar ma opresc si ma uit la copii cum se joaca si ce lume curata si simpla au. Telefonul Ioanei. Intalnirile cu oamenii si faptul ca pot sa fac ceva pentru ei. Zambetele lor. Fiecare dimineata in care ma trezesc si nu ma doare nimic si-mi zic ce norocoasa sunt. O melodie cu Yanny. Trandafirul meu japonez care e plin de floare. Timpul petrecut la casuta mea de la tara. Vestile bune care vin de la prieteni dragi. Intamplri interesante. Intalnirea cu tine, tocmai acum. Amintiri dragi. Nu stiu. Foarte multe. Si acum. Stau, scriu si zambesc pentru ca imi place ce fac.

Marea Dragoste / Tango: Unde e locul cel mai frumos de pe pamant?
Mihaela Tatu: La mine in suflet.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *