Constantin Preda – înca-ti mai pastrez scrisorile
de revistatango.ro Marea Dragosteînca-ti mai pastrez scrisorile înca-ti mai pastrez scrisorile înca te mai asemui cu ninsorile
înca-ti mai pastrez scrisorile înca-ti mai pastrez scrisorile înca te mai asemui cu ninsorile
Iubeste-mi mainile si ochii/ Si iarta-le dac-au fost clipe/ In care n-au stiut sa-ti spuna/ In care n-au putut sa-ti dea/ Atat cat ar fi vrut...
Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n bezna nu ma-ndreapta. Pan' la tine nici o piatra nu mai vrea sa-mi fie treapta.
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci / printre rocile tarmului, reci...
Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta, te-aș auzi și-n voie te-aș privi întreaga zi. M-aș apuca și iarna să-nfloresc, ..
De-acuma nu te-oi mai vedea, Ramâi, ramâi cu bine! Ma voi feri în calea mea De tine.
Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu./ Inim-ar spune da, cugetul nu./ Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia/ Si sa ma arda in dogoarea ta./ De unde te-ai ..
as vrea ca buzele mele pe buzele tale sa ramana cel mai frumos furt de fragi din literatura romana
Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea?
Fusese ea frumoasa si înainte de a îmbatrîni dar acum adaosul de zile îi pria si cu cît îmbatrînea cu atît devenea mai frumoasa
Mi-e frig in camasa asta/ De litere/ Prin care intra usor/ Toate intemperiile.
Dacă m-ai chema, ar zvâcni O mie de păsări în colivii; O mie de uși s-ar da-n lături Și s-ar umple văzduhul de păsări Și – ca legătura ..
iubindu-te, am dreptul sa te pierd/ in ce biserica ai vrea sa te desmierd?
Aseara cand ne desparteam, asearaTot mai era un pic de primavaraSi-acum arunca ochii pe fereastraA viscolit pe despartirea noastra.
Hai să ne îmbrățișăm și iată cum: Întâi să așternem pe pat un cearșaf alb, apoi să ne lungim alături unul de altul ca într-un sarcofag. ..
Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii, Iar eu am visat azi-noapte ca mi-am pierdut papucii...
Azi am vazut un ochi/ Care ma iubea./ Vedeam bine ca m-ar fi primit/ Sub spranceana lui.
Între mine și ea S-au ivit dintr-o dată Un pârâu, o șosea Și o cale ferată. N-aveam loc de întors, Am lăsat-o în noapte Cu-o hăinuță pe tors ..
Cum treci acum si apa e-n ruine,/ si-ti este bine si imi este bine,/ as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine/ e vie vrerea ambelor destine.[...]
In ploaie, rezemat de un copac./ El are legatura cu pamantul./ Si simt sub coaja-i, palma batucita,/ Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.[...]
e-o primavara dulce zeul sta sa soarba/ roua din palme fragede de miri/ ca vinul scurs din candela din barba/ zapezi la stresini picura subtiri[...]
Vreau sa te uit, iubire ce cu-aripa, / Ai sters un cerc de viata-asa usor, / Vreau sa te uit si sufar ora, clipa, / Tot timpu-acesta nesuferitor.[...]
Ne cunoastem / Ne-am intalnit intr-o zi / Pe pamant
Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adanc,/ Manand in turme zei, menandri, eve/ Si cavaleri cu lire la oblanc,[...]
Va mai fi vreodata asa – o lume dezbracata de cuvinte ca o toba de tinichea batuta de-o gura printre girafe, ursi, rinoceri?