 
                 
            
                    Ion Pillat – Vremea
de revistatango.ro Marea DragosteAm oprit în luncă apa curgătoare La un scoc de moară printre verzi arini; Am oprit pe ape lin-tremurătoare Zilele de vară, razele de soare, Nopţile ..
 
                 
            
                    Am oprit în luncă apa curgătoare La un scoc de moară printre verzi arini; Am oprit pe ape lin-tremurătoare Zilele de vară, razele de soare, Nopţile ..
 
                 
            
                    Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine, căci alte lucruri dimprejur nu-i fură; adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine şi-mi luminezi deodată noaptea ..
 
                 
            
                    Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute şi-ţi gângure crâmpeie de voroave. Altele mici şi proaste şi gângave au ochi adânci şi-ntrebători ..
 
                 
            
                    Mai sunt câteva veri de trăit sub soare. Câteva cântece și tăceri roditoare. Câțiva strălucitori ani de ramură verde și flori. Câteva popasuri ..
 
                 
            
                    A cunoaşte. A iubi. Încă-odată, iar şi iară, a cunoaşte-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară. A iubi – aceasta vine tare de departe-n mine. ..
 
                 
            
                    La sărbătoarea florilor de măr, când drumul cere paşii să se-aştearnă, acum ne despărţim într-adevăr precum ne promisesem astă iarnă. La sărbătoarea ..
 
                 
            
                    De veacuri plec, de veacuri pleci, Noi toţi şi-o singură poveste. Şi-am strâns atâtea lumi sub ţeste Şi-am despuiat biblioteci. Şi toate tainele ..
 
                 
            
                    Dacă vrei să nu te mai întorci, Fereşte-te de mătrăgună – Ea-mi fură seara glasul Şi plânge cu el Din urmele tălpilor tale; Dacă vrei ..
 
                 
            
                    ! de-acuma nu te-oi mai uita, poţi să şi vii, poţi să nu vii, cu vii stigmate, sângerii, eşti scrisă toată-n carnea mea! ! de-acuma nu te-oi ..
 
                 
            
                    Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii – ..
 
                 
            
                    De câtă iubire eram în stare, Adă-ţi aminte – în studenţie. De câte poetici nobile, rare: Glorii şi riscuri – flamură ţie. Ce rute ..