Lucian Blaga – Parintii
de revistatango.ro Marea DragosteCoboara-n lut parintii, rand pe rand, / in timp ce-n noi mai cresc gradinile. / Ei vor sa fie radacinile, / prin cari ne prelungim pe sub pamant.
Coboara-n lut parintii, rand pe rand, / in timp ce-n noi mai cresc gradinile. / Ei vor sa fie radacinile, / prin cari ne prelungim pe sub pamant.
Nu te speria. / Va fi atat de simplu totul / Ca nici nu vei intelege / Decat mult mai tarziu.[...]
In odaia noastra mica, / Din mansarda cenusie, / Ne iubeam in libertate / Fara act la primarie. [...]
E timpul sa te treci in viata umbrei / Unde sunt stranse cete de cuvinte / Unde un dor de tine te cuprinde [...]
!de-acuma nu te-oi mai uita, / poti sa si vii, poti sa nu vii, / cu vii stigmate, sangerii, / esti scrisa toata-n carnea mea [...]
Iubita mea, ti-am cumparat un munte / Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani / Are paduri si rauri si o punte / In varsta de un milion de ani... ..
Mi-a mai ramas iluzia cretina / Ca, dupa tot ce s-a-ntamplat sa moara, / Vom invia si noi la primavara, / In tragica si frageda lumina. [...]
O carte-mi tine-ades tovarasie / si-a mai ramas pe randurile ei, / ca pulberea de soare stravezie, / lumina unui gand din ochii tai. [...]
Ne vom aduce-aminte de toate pan’ la urma, / O, draga mea… Si daca viata nu se curma / Ci staruieste inca inchisa in morminte, / Atuncea si acolo ..
Iubirea, sareta cu mere,/ Prin sufletul nostru trecu. [...]
Ramai sa mai ciocnim o cupa / La hanul vechi de pe coclauri / Caci pentru vin si pentru tine / Mai am in san trei pumni de aur. [...]
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, / Tara mea de glorii, tara mea de dor? / Bratele nervoase, arma de tarie, / La trecutu-ti mare, mare viitor! [...]