Adrian Paunescu – Tacut
de revistatango.ro Marea DragosteLumina mea, ingroapa-te cu mine,/ La primavara poate incoltim,/ Si ne dam iarasi marilor multimi,/ Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Lumina mea, ingroapa-te cu mine,/ La primavara poate incoltim,/ Si ne dam iarasi marilor multimi,/ Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ea sta pe treptele de lemn / ale abruptei scari, - când eu, / vazând-o, i-am facut un semn / ca am vazut-o... Era greu [...]
De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că ma voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu ..
De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi!
De-ar fi sa spunem cum a fost / Povestea si precum s-ar cere, / Am pierde firul tors cu rost / In intuneric si tacere.
La centenarul lui Caragiale (plecat dintre noi la 9 iunie 1912), poetul Serban Foarta scris-a, rescris-a Tabla de Materii:
Orice copil are un nume,/ Orice copil are o zi,/ Lumina lui aprinsa-n lume/ De noapte ne-ar putea pazi.
Ploaia, buruiana deasa, / vrea pamant de cer sa teasa, / si pe vechi si-atatea cai / ploaia sterge pasii tai...
Ce departe esti, intunecata mea iubita / prin peretii odaii te vad ca prin sita, / si te aud chemandu-ma ca din alta planeta / sa-mi scrii poezii pe obrazul ..
Noi suntem doi, tu esti singura, / de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu. / Noi iti dam doua inimi; / una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.
Fiori prin mine umbla / Si nu am trebuinta / Te rog pe tine umbra / Sa redevii fiinta...
La toate lucarnele si balcoanele Au scos din cer ingerii icoanele Si-au aprins pe scari Candele si lumanari.