Ion Minulescu – Romanta tineretii
de revistatango.ro Marea DragosteNecunoscuta care se vindea/ N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,/ Dar fiindca ea aflase cine sunt -/ Poetul poreclit “Fluiera-vant”-/
Necunoscuta care se vindea/ N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,/ Dar fiindca ea aflase cine sunt -/ Poetul poreclit “Fluiera-vant”-/
Toamna imi ineaca sufletul in fum.../ Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei il dansam acum,/ Tragica betie, moale ..
Saruta-mi ochii grei de-atata plans,/ Doar sarutarea ta ar fi in stare/ Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,/ Sa-i umple de iubire si de soare.
Asta noapte n-am putut dormi/ Poate m-au trezit greierii de-afara/ Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara/ Cu monotonul cri-cri.
De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare, care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie in jurul pieptului, in jurul tamplelor, mereu frageda, mereu ..
Lumina mea, ingroapa-te cu mine,/ La primavara poate incoltim,/ Si ne dam iarasi marilor multimi,/ Lumina mea, altfel nu va fi bine.
De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că ma voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu ..
De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi!
De-ar fi sa spunem cum a fost / Povestea si precum s-ar cere, / Am pierde firul tors cu rost / In intuneric si tacere.
Orice copil are un nume,/ Orice copil are o zi,/ Lumina lui aprinsa-n lume/ De noapte ne-ar putea pazi.
Ploaia, buruiana deasa, / vrea pamant de cer sa teasa, / si pe vechi si-atatea cai / ploaia sterge pasii tai...
Noi suntem doi, tu esti singura, / de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu. / Noi iti dam doua inimi; / una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.